Actorul şi fostul europarlamentar ar vrea să candideze la prima funcţie în stat, ca independent.
Mircea Diaconu şi-a făcut publică intenţia, în această ultimă zi a săptămânii, punând accent pe faptul că oricât şi-ar dori să facă un astfel de pas, ştie că e nevoie să strângă nu mai puţin de 200.000 de semnături, pentru a putea să-şi înregistra candidatura. Astfel că cerere sprijin pentru a putea face acest demers. ”Intenția mea este de a încerca să candidez la prezidențiale (…) pentru că sunt suficient de enervat (…), de nemulțumit, de nefericit și simt că e nevoie de asta. Dar faptul că vreau sau că mă manifest ca atare nu înseamnă că pot. Trebuie strânse 200.000 de semnături, aproape imposibil pentru un singur om, cu două picioare. (…) Fără un sprijin din partea oricui, cetățeni, asociații de toate felurile… ”, a anunţat fostul europarlamentar Diaconu, duminică după-amiază, în faţa presei.
”Nu mă recomandă nimic, sunt cel mai banal om din România, n-am decât două mâini şi două picioare”, a răspuns actorul, cât se poate de sincer, unei întrebări a reporterilor.
După ce a votat în legislativul UE în favoarea legalizării căsătoriilor între persoane de același sex, Mircea Diaconu, alături de alți doi europarlamentari români, Renate Weber și Marinescu Marian Jean, și-a pus semnătura pe manifestul Spinelli, document care spune că „Soluțiile naționale nu pot furniza soluții adecvate. (…) Soluțiile naționale aparțin trecutului. Scopul nostru este o Europă Federală, o Europă post-națională. Pentru că aceasta este Europa viitorului.”
(manifest al grupului Spinelli din PE).
Dacã rãmînea la profesia de actor, în memoria colectivã ar fi rãmas o figurã de patrimoniu autenticã şi valoroasã. Între rolul de ieri şi cel de azi s-a cãscat hãul pervers al „tranziţiei” interminabile pentru „România furatã” în acel decembrie, dar folositor unor actori versatili, iubitori de bani şi putere.