Imaginea lui Klaus Iohannis nu a intrat in suferinta de cand, aproape seara de seara, romanii contestatari i se aduna sub geam la Cotroceni si-i ureaza de bine. Povestea este mai veche, inca de cand, in campanie prezidentiala fiind, turna gogosi cu casutele lui obtinute din meditatii la fizica si inchirieri care i-au generat alti si alti bani, pe care i-a investit in alte achizitii de imobile.
Nu poti sa dai crezare unor asemenea prostii. Ar fi insemnat ori ca tariful meditatiilor sa fi fost indecent de mare, fara sa mai verse ceva si la Fisc, ori ca jumatate din sibieni sa fi fost loviti de placerea de a-i studia pe Newton, Celsius si Faraday. Sau lucra cot la cot cu distinsa doamna Carmen, pana acum neintrodusa in ecuatia asta, ea cu meditatii la engleza, dar cu o taxa similara cu contravaloarea unei amenzi penale?
Candid ca un ingeras
Minciuna prezidentiala are, dupa cum se vede, radacini adanci. De fiecare data cand era intrebat care era costul meditatiilor, brusc nu isi mai amintea. Dupa cum, le fel de brusc, nu isi mai aducea aminte nici cum primea banii – in plic, in buzunar, discret, pe coltul mesei sau in mana, ca la piata. Alte minciuni, acelasi spectacol penibil. Circul asta de doi bani, ridicol pana la exasperare, a continuat cu mistificarea adevarului iesit la iveala intre timp. In timpul campaniei prezidentiale, si mult dupa aceea, Klaus Iohannis nu scos un cuvant despre faptul ca familia avea probleme grave in zona penalului. Se pronuntase deja o hotarare definitiva si irevocabila cu privire la documentele false folosite pentru achizitionarea uneia dintre locuinte. Ba chiar si falsificatorul fusese condamnat. Dar Iohannis, candid ca un ingeras, a mintit o tara intreaga ca imobilele au fost cumparate din banii obtinuti din meditatii, nu ca urmare a falsurilor din dosar. Macar unul se afla in situatia aceasta. Regula de care s-a poticnit este insa foarte limpede: cand ascunzi un adevar, se numeste ca minti.
Iohannis, vii cu banii?
Daca ar fi fost singura minciuna, romanul, fire indulgenta, poate ca ar fi trecut-o cu vederea. Luat la bani marunti, „Sasone” pare a fi comis-o si cand a depus juramantul de presedinte. Felul in care instigat multimile impotriva Guvernului Grindeanu arata ca si cum la pasajul „jur sa apar democratia” ar fi stat cu degetele imbarligate la spate, in semn de zbarca. La fel si la „jur sa respect legile tarii”. Desi in 2015 instanta a hotarat definitiv si irevocabil ca a dobandit fara drept temei una dintre case si, ca atare, trebuie sa restituie sumele obtinute din chirii, nu a fost impresionat prea tare. S-a angajat ca respecta hotararea. Nu personal, ci prin purtatoarea de cuvant care, din cate se vede, e platita sa vorbeasca si despre familia lui. Si cam atat. Nicio vorba despre bani, niciun gest. Chiar, „Sasone”, cand ai de gand sa ne uimesti dand banii inapoi? Romanii au si dreptul de a sti, dar si libertatea de a-ti cere socoteala. Sau si la capitolul „jur sa respect drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor” ai stat, din greseala, cu degetele imbarligate la spate?