Cand spui opozitie, mintea iti zboara la partidele care arata puterii unde greseste sau care pot inlocui oricand un guvern neperformant. In egala masura, te mai gandesti si ca inseamna un grup de politicieni care se bat pentru binele cetateanului cu un program mai bun decat al celor aflati temporar la conducere. Niciodata nu te gandesti, insa, ca programul, de fapt, este unul de divertisment, cu dresuri de gusteri care canta „Zaraza” sau de elefanti care fac placinte poale-n brau. Indiferent ca se numesc PNL, USR, PMP, PLUS sau Pro Romania, partidele opozitiei din Romania au un punct forte in reprezentatie: sa faca deliciul publicului care le urmareste cum evolueaza in manej.
Partidul lui Ponta se pregateste serios pentru ca binele social sa ni se verse in moalele capului cand va ajunge la putere. Nu stie ca asta nu se va intampla niciodata. Pana atunci, dreseaza pitpalacii sa mearga pe bicicleta. Numar de senzatie, caci nimeni nu a vazut asa ceva. Si lista este deschisa.
Bani, bani, bani
Din tribune, de departe cea mai spectaculoasa evolutie se vede a fi cea a liberalilor. E greu de spus daca e vorba de vreo batalie dusa pentru bunastarea romanilor sau de o cafteala golaneasca mascata in lupta de gladiatori. Care cum se prind intre ei se taxeaza cu lovituri la care nici ei nu se asteapta. Nimeni nu stie cat poate rezista in picioare, caci imediat e busit. Era sa scriu Busoi. Singurul program politic pe care au reusit sa il construiasca pana acum este cel al razboiului pentru un loc pe lista la europarlamentare.
Miile de euro ale indemnizatiei de deputat in Palamentul European, fara a socoti alaiul de facilitati fiscale care insumeaza, uneori, si 3.000-4.000 de euro, sunt de natura sa te faca sa-i tragi oricui nu un pumn in ochi, pentru ca se ridica, ci presul de sub picioare. La banii astia, pe cine mai intereseaza ca politica lor este inexistenta?
Ajutor de la Viorica Dancila
Ludovic Orban degeaba incearca sa tina steagul drept. Nu mai are ce, caci, lipsit de simbol, drapelul a ajuns mai degraba o carpa de lustruit pantofii. Marele lider se agata disperat de iesirile publice, e in stare sa convoace conferinte de presa si pentru ca nu curge apa la toaleta, numai sa-l vada lumea. Sa-l vada lumea ca ce? Inca nu a aflat cat este de sarac in idei si in vocabular, inca nu stie ca nu stie. L-a auzit vreodata cineva sa atace o tema serioasa? Nu. Fiecare aparitie a lui este menita sa se agate de orice, sa comenteze nimicuri imbracate in poleiala politica, doar-doar o capta atentia cu ceva. Ma intreb, daca nu ar exista derapajele lingvistice ale Vioricai Dancila, ce ar mai comenta Orban in fata camerelor? Pana la urma, ar trebui sa-i fie recunoscutor premierului ca, in felul asta, ii ajuta pe liberali sa mai deschida si ei gura.
Dresura politica
Daca ar fi dupa mine, cei mai aplaudati din menajerie par a fi oamenii din partidul nascocit de Traian Basescu. Nu au cu ce sa se impuna, nu stiu sa-si dreseze nici macar cuvintele, darmite ideile. In schimb, ca la orice spectacol de circ, lumea aplauda la final, cand se scot animalele din arena. Naivii astia cred, insa, ca ei sunt cei aplaudati.
Iar cand clovnul urca la tribuna se mai invioreaza atmosfera in tribune. Nu spune nimic interesant, ce-i drept, are aceleasi vulgaritati in repertoriu, dar spectatorii lui se bucura. E singurul limbaj pe care il inteleg si, la fel ca un bichon dresat sa faca tumbe cand vede bagheta ridicandu-se, o dau si ei pe hohote. Asta da dresura politica!
Cand se incurca rolurile
Menajaria nu-i asa saraca precum pare. Are vietati care abia acum bat la poarta consacrarii. Andrei Caramitru ne desluseste dresura pe care o are in cap. La puscarie cu tot PSD-ul, cu toate capateniile partidului, sa se umple si Jilava si Rahova cu astia. Alegerile sa iasa cum vrea el, iar daca nu, sa se dea foc. Alt clovn cu fata trista si rimelul scurs pe barbie. I se pare ca Romania e ca un cerc in flacari, prin care sunt dresate animalele sa sara. Culmea, isi gaseste iubitori de asemenea spectacole si vorbe cretine, ca taica-su pe vremea cand confunda grosolan rolurile, si din Hamlet ajunsese Nero. Frumoase roluri, daca ma gandesc mai bine, dar greu de interpretat. La fel de greu ca si cel al lui Johan Elter, fostul sef al filajului nazist, care l-a crescut pe Caramitru Senior.