„In disperarea de a gasi ceva cat de cat interesant la Congresul Extraordinar al PSD, convocat de Victor Ponta numai si numai pentru ca simtea nevoia de a triumfa intr-un partid in care, pana nu demult, era pus sa duca oala de noapte a sefilor, ziarele, televiziunile si site-urile s-au oprit asupra primirii triumfale facute lui Adrian Nastase”.
Asa isi incepe Cristoiu depanarea gandurilor, sub titlul „O premiera mondiala romaneasca: Aclamarea unui puscarias la Congresul Partidului de Guvernamant”. Bravos, Jacques, ca bine le mai zici! Apoi, vine cu tot felul de explicatii jenant de fortate, doar-doar se sustine ideea titlului. Uita insa, ca, odata iesit pe poarta inchisorii, Nastase nu mai este puscarias, ci doar un cetatean condamnat la inchisoare si eliberat conditionat. Puscariasii, indeobste, stau numai la temnita. Nici la capitolul „premiera mondiala romaneasca” Cristoiu nu exceleaza. Gheorghe Gheorghiu Dej, predecesorul lui Ceausescu, a trecut si el prin inchisorile patriei. Si l-a aclamat lumea cat a putut de tare, pana ce a dat coltul. Ceausescu, alt fost puscarias, a detinut recordul absolut in materie de aclamari. Spectacole televizate din mai toate orasele tarii, aplauze cu sutele de mii, de milioane, primiri fastuoase pe mai toate continentele. Complet nerelevant daca il mai iubea cineva sau nu, e vorba doar de „aclamare”. Corneliu Coposu, alt exemplu. Puscarie cu titlul de arest preventiv intre 1947 si 1956 si, apoi, pana la eliberarea din 1964, o condamnare in conditii speciale de detentie. Si, dupa decembrie 1989, aclamat la fiecare prezenta publica. Indignarea lui Cristoiu cel de acum nu s-a facut simtita nici la Ceausescu, si nici la Corneliu Coposu. Probabil ca isi rezerva revolta pentru Adrian Nastase, cand presimtea ca va scrie un articol unde va avea nevoie de o gaselnita ieftina, care sa dea cu tifla istoriei si memoriei.
Piti-analist