A stat peste 20 de ani in Siria, in Alep. Cand s-a dus, a gasit un oras lipsit de bunuri elementare, sarac. Insa, in timp, a devenit un oras comercial prosper. „Am dus o viata foarte frumoasa in Alep.”
„Acum, tot ce s-a construit cu truda in ultimii ani a fost distrus”, spune romanca. „Dar cel mai rau este faptul ca nu stii cand mori tu, copiii tai sau alti membri ai familiei.”
„Bombele cad aiurea, pe scoli, pe case”
Romanca si-a luat copiii si s-a intors acasa, dar tine in permanenta legatura cu prietenii, vecinii din Alep.
„O prietena a fiicei mele era la Universitate, la 15 ianuarie, cand un bombardament al aviatiei a ucis 82 de copii. Erau studenti in anul intai, asteptau in curte sa intre la examen, cand au cazut bombele. Prietena fiicei mele s-a blocat. Toti fugeau, ea a ramas inmarmurita. Niste colegi s-au intors dupa ea si au tras-o dupa ei. Exact unde ramasese ea incremenita a cazut o bomba. Asta este una dintre intamplarile absurde din Alep. Orasul are doua parti, cea populara, mai saraca, aflata acum sub controlul Armatei Siriene Libere si a rebelilor islamisti. Cealalta, unde se afla si Universitatea, este partea bogata, moderna, a orasului, aflata sub controlul armatei guvernamentale. De ce au bombardat Universitatea, aflata pe <domeniul> lor? De ce au ucis acei copii, care se aflau la primul examen din viata lor?”
Sau, de partea „cealalta”, populara, o masina-capcana a explodat cand treceau pe acolo un barbat cu nepotii lui, de 3 ani si 5 ani. Unchiul se ducea sa le cumpere niste dulciuri. Baietelul de 3 ani a murit pe loc. Unchiul a apucat sa-l puna intr-un loc mai ferit pe celalalt, dupa care a murit si el. Atentatele cu masini-capcana sunt revendicate de rebelii islamisti. De ce au facut asa ceva in partea de oras controlata de ei? Nimeni nu stie. Toata lumea cunoaste istoria celor care pleaca de acasa, sa cumpere de mancare, apa, motorina, strictul necesar, sau a copiilor care se duc la scoala doar pentru examene, si nu se mai intorc. „Ori incepe bombardamentul, ori lunetistii ochesc fara nici cel mai mic discernamant, doar ca sa raspandeasca teroarea, ori explodeaza o masina-capcana, ori esti prins intr-un schimb de focuri. Bombele cad aiurea, pe scoli, pe case, nu dupa vreo logica a conflictului”, povesteste romanca. In toata nebunia asta, o singura oaza de liniste pare sa existe: cartierul Hamdanie, cu cele cinci blocuri turn, cartier construit de rusi, dupa modelele lor, si unde locuiesc militarii rusi si familiile lor.
„Omul nu mai are nicio valoare”
Nu a mai suportat tensiunea si incertitudinea. Plus ca nu mai sunt conditii de viata. Apa, electricitatea, au fost oprite. Oamenii din imprejurimile Alepului scot apa din fantani, o aduc in cisterne si o vand. „Nu au incotro. Totul a devenit foarte scump. O butelie era inainte 300 de lire siriene, acum e 5.000. Punga de lipii era 15 lire, acum e 150 de lire. Motorina – majoritatea caselor au incalzire pe motorina – era 20 de lire, acum e 200. Te descurci cat te descurci dar pana la urma cedezi. Nu se mai putea trai.” Daca pleci de acasa, armata intra in apartamentele si in casele parasite si-si instaleaza lunetisti, tragatori. Asa, printre civili. Armata rebela face la fel. Civilii nu au nicio siguranta pentru viata lor, nici daca se baricadeaza in case, riscand sa moara de foame. „Va mai spun o intamplare ingrozitoare. Era o familie cu sase copii mici. Tatal a fost ucis anul trecut. Mama, acum, recent. Iesise sa cumpere ceva de mancare si a fost ucisa de un lunetist. Cei sase copii ramasi orfani au fost repartizati pe la vecini, care nici ei n-au ce manca. Sistem medical nu mai exista. Singurul spital care ramasese functional a fost bombardat. Nu sunt medicamente, nici analgezice pentru raniti. Omul nu mai are nicio valoare!” In Alep si imprejurimi exista o comunitate numeroasa de romance, vreo 10.000. La Damasc, peste 15.000. Cele mai multe au ramas pe loc. Dar foarte multe si-au luat copiii si au s-au intors in Romania. „Lucrurile sunt departe de a merge spre stoparea conflictului. Stiti cum e mentalitatea acolo. Daca unei familii ii este ucis un membru, intreaga familie vrea sa lupte. Nu sunt arme cati soldati ar fi. ”
Iar e „iminent” atacul cu arme chimice
In urma intalnirilor la nivel inalt din ultima vreme s-au pus „bazele” unui contingent de trupe aliate: americane, israeliene, iordaniene si turcesti. Acestea vor actiona pe teritoriul Siriei in cazul in care aliatii vor fi atacati cu arme chimice sau biologice, informeaza Debka. Acordul a fost finalizat in timpul intrevederii dintre ministrul american al Apararii, Chuck Hagel, si omologul sau israelian, Ehud Barak, la sediul Pentagonului, la 5 martie. Hagel crede ca un eventual atac cu arme chimice este iminent . Si, conform informatiilor primite de la serviciile secrete, „se va recurge la multiple atacuri, inauntrul Siriei si dincolo de frontiere, pentru ca efectul sa fie major”. Astfel de informatii au un singur efect sigur: determina civilii care au mai ramas sa-si caute refugiu departe de casele lor!
Apel pentru refugiatii sirieni!
Donatii in conturile bancare deschise de Crucea Rosie Romana pentru refugiatii sirieni se pot face la BRD GSG AG Piata Romana: Lei: RO21BRDE41OSV19785454100; Euro: RO33BRDE41OSV06871604100
UNHCR, apel de urgenta, donatie online: http://donate.unhcr.org/syria?utm_source=website-news-rh-button&utm_medium=web&utm_campaign=SyriaCrisis.
