Despre Traian Băsescu se bănuia de ani buni că ar fi avut relații de simpatie exagerată cu Securitatea. Nu exista însă nimic concret împotriva lui, doar un registru de evidență a celor care sufereau de talentul turnătoriei. Iar registrul a trecut de la o instituție la alta până ce era să i se piardă urma. Târziu, foarte târziu au apărut dovezile. Atât de târziu încât Băsescu, fără vreo temere, a putut declara de fiecare dată că nu a avut legături cu Securitatea și nu a făcut poliție politică. A mizat pe faptul că nu i se va putea afla trecutul, că nimeni nu va avea vreun interes să-l deconspire.
Ani de-a rândul, Traian Băsescu a rezistat tuturor verificărilor pe care Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității le-a efectuat. Nu apărea nicăieri cu ceva compromițător. Nu s-a găsit nimic de natură a-i periclita candidatura la alegerile prezidențiale, și nu o dată, ci de două ori. De fiecare dată Consiliul i-a pus la dispoziție adeverința care atesta că este curat ca lacrima.
A sunat clopoțelul de alarmă
Abia după ce a ajuns europarlamentar documentele ce-l încriminează au fost descoperite. Majoritatea lumii condamnă CNSAS că a știut de ele, dar nu le-a folosit, fiind părtinitor. Sau poate a acționat la ordin. De partea cealaltă, CNSAS își motivează poziția spunând că dovezile au fost găsite în alte dosare, fără legătură cu conținutul acestora. Toată povestea arată ca și cum cineva ar fi plantat probele acolo, mizând pe aflarea lor.
Sau ajutând? O singură instituție putea face asta, și atunci lucrurile capătă o altă turnură. Dar instituția respectivă tace, nu oferă nici cele mai elementare date care ar putea ajuta la aflarea adevărului. Iar când va vorbi despre acest capitol, dacă o va face vreodată, va declara, cu inocența-i cunoscută, că nu intră în preocupările ei astfel de operațiuni. Câtă vreme a fost președinte de partid, ministru sau președintele României, Traian Băsescu nu a avut deranjuri cu faptul că ar fi fost informator. Și nici conștiința nu l-a măcinat. Cred că și copiilor le este limpede că, ajungând europarlamentar, a început să stânjenească pe anumite paliere. Fie prin declarații, fie prin acțiuni, prin intenții, fie prin atitudinea lui de veșnic războinic. Și exact atunci i s-a dat avertismentul.
La umbra Binomului
Declarând că nu a făcut poliție politică și că nu a fost informator, Traian Băsescu a comis un fals. De falsul acesta s-a folosit. Ce se va întâmpla cu el mai departe? Cred că nimic, așa-mi spune flerul. Faptele au ceva vechime și, oricum, ce se poate recupera de pe urma acțiunii lui? Nu i se poate cere să dea înapoi românilor ceea ce au pierdut în timpul celor două mandate ale lui de președinte.
Nu se poate stabili cu certitudine dacă el a fost inițiatorul Binomului SRI-DNA, căci acesta, după ultimele informații, este opera unui partener strategic. Băsescu doar a fost de acord și l-a protejat, după care a început să îl dezvolte și să profite de existența lui. Cu ajutorul acestuia și-a eliminat adversarii și a făcut curățenie în rândul celor care îl incomodau. Câtă vreme a avut de câștigat de pe urma acestei mizerii, a fost în regulă. Apoi, când abjecția sistemului a început să iasă la suprafață, l-a condamnat. Ce poți să-i ceri? Să plătească pentru cei zece ani în care regimul lui a secerat vieți, a distrus destine, cariere și familii? Cum să o facă? Cine să-l condamne?
Justiția lăsată moștenire lui Iohannis
Asta e marea lui țeapă. A dus o țară la ruină, sărăcindu-i cu bună știință locuitorii. A tăiat salarii, a tăiat pensii, a închis spitale și școli. A făcut praf un sistem medical, forțând medici și asistente ca, în lipsa unei alternative, să plece din țară. A format o justiție paralelă, care să-l protejeze de toate potlogăriile făcute și care să-i satisfacă cerințele. Cu ajutorul ei a falsificat alegeri și rezultatul unui referendum, când peste șapte milioane de români i-au cerut să plece. Iar lista pungășiilor făcute nu se încheie aici. Asta este marea lui țeapă, căci știa ce face și că nu va plăti niciodată. Și nici nu va păți ceva. Ce să i se întâmple pentru că a deținut în mod ilegal funcția de președinte al României? Sau că, declarând strâmb în privința trecutului său, a ajuns să fie ales europarlamentar? Și cine să îl sancționeze, în cazul în care ar exista posibilitatea de a fi tras la răspundere? Justiția croită de el și lăsată moștenire lui Iohannis?