Stiti deja despre compania italiana Astaldi, aceea care pare abonata la contructiile cele mai banoase din Romania. Firma care cere niste bani, incepe lucrarile, apoi mai cere alti bani, nu termina lucrarea si cere bani in plus si tot asa. Culmea, acesti bani, foarte multi, chiar li se dau. Astaldi ar putea fi un Bechtel european…
Metrorex, compania de stat care administreaza reteaua de metrou din Bucuresti, a avut unele conturi blocate saptamana trecuta, timp de cateva zile, pentru neplata unor datorii, dupa ce a fost executata o sentinta data anul trecut in favoarea consortiului condus de firma italiana Astaldi, care construieste metroul din Drumul Taberei. Ca nu cumva sa credem ca metroul nu face ce trebuie sa faca.
Conturile blocate, da’ lucrarile merg inainte
Marea companie de subsol a anuntat ca lucrarile nu au fost afectate. Nu prea stiu eu cum o fi la Metrorex, dar mie cand imi blocheaza cineva contul, sau cand, pur si simplu nu pot umbla la el, nu numai ca nu termin nici o lucrare, dar ma mai si imprumut aiurea, iar mintea imi sta numai la painea de maine. Si la bobitele Pedigree ale catelusei mele. Deci, tocmai acesta bizara precizare ne-a atras atentia. Si ne duce catre o idee deloc inovatoare: aceea ca Metrorex si Astaldi se cam au mana-n mana. Ia inchipuiti-va urmatorul dialog. Astaldi vine la Metrorex. Astaldi – Da, bre si mie niste pitule ca am de plata treburi la Italia. Metrorex: – Ciao, ti-as da, dar e astia cu ochii geana pe mine si nu pot sa misc neam. Astaldi: – Pai, si cum facem? Nu asa ne-am invoit, romeno… Metrorex: Tu nu stii cum merge? Du-te unde stii, baga o poprire si sugi ce-ti trebuie direct din conturi. Stii povestea, eu iti sunt dator, tu vrei banu’, gata treaba. Astaldi: – Cazzo, romeno, ar trebui sa fii consigliere la… Metrorex: Ssssst, vezi unde pui coletu’ ca mai am un etaj neterminat. Vi se pare dialog halucinant? Atunci, e limpede ca nu traiti in Romania. Astfel de deal-uri se fac dinanite de a se sti ca pamantul e rotund.
Pretentiile italienilor continua
Pe de alta parte, daca intre cele doua entitati nu e vorba despre vreo intelegere tacuta (desi OLAF banuieste fix ceea ce spuneam noi mai sus), inseamna ca Astaldi a dobandit un tupeu mai mare decat Casa Poporului. Si se ridica alta intrebare: pe ce baza ti se umfla tupeul asa, ca nasul lui Pinocchio, la fiecare minciuna? Ca lucrari terminate la vreme si semnate de Astaldi n-am prea vazut. Sa-si fi bagat politicul coada si aici? Bine, dar la ce nivel, incat statul roman sa tot cotizeze, asa, la infinit? Oricum, ceva curat aici nu-i. Si ca sa vedeti ca n-am vorbit degeaba despre tupeu, iata o stire nou-nouta: desi nici nu au inceput lucrarile la Podul de peste Dunare de la Braila, firma italiana Astaldi, un expert al claimurilor in contractele de infrastructura, pregateste un pachet serios de pretentii. Ce sa vezi, si aici este vorba despre bani, multi bani. Basca, niste extensii de termene care tind catre infinit… Bref, de ce numai statul roman e prostul de serviciu in relatiile cu Astaldi? Chiar nu-i pute nimanui a manarie pe fata?