Inca de la inceput, ambasadorul George Maior a incercat sa-si impuna punctul de vedere si strategia dialogului in cadrul audierilor desfasurate la Comisia de politica externa a Senatului. Mare greseala, caci in fata lui se afla Calin Popescu Tariceanu, vulpoi batran in politica, nu vreun instructor de la Palatul Pionierilor.
Acuzatiile aduse de Tariceanu au facut referire, in primul rand, la partizanatul politic practicat de George Maior si la o prestatie foarte slaba in calitate de ambasador.
Vorbe rasuflate
Maior a incercat sa fure startul si sa impinga discutiile pe culoarul pe care si-l pregatise initial. Declara ca el chiar e bucuros ca a fost invitat si ca a pregatit un raport de activitate detaliat, cu accent pe parteneriatul strategic al Romaniei cu SUA. Tactica securista veche, sa-ti ia vorba din gura si sa turuie ce vrea el. A fost un spectacol deplorabil, fara nicio legatura cu abilitatea unui diplomat de a iesi din stransoarea unui dialog punctual. Ba chiar a considerat ca ce frumos ar fi daca si-ar nuanta spusele ridicand tonul. Si chiar asta a facut, obligandu-l pe Calin Popescu Tariceanu sa ceara presedintelui comisiei sa-i puna in vedere ca este necuviincios. El, George Maior, nu s-a implicat in politica interna a Statelor Unite. A facut doar o afirmtie despre o persoana privata care a emis o opinie, fiind vorba de scrisoarea lui Rudolf Giuliani. Adica, mai concret, si-a facut datoria in interesul national romanesc. Unde am mai auzit eu vorbele astea rasuflate?
E doar cum zice el
In ceea ce priveste parteneriatul strategic dintre Romania si SUA, subiect la care incerca sa se raporteze mereu, a prezentat lucrurile la modul in care, fara el, parteneriatul nu ar fi existat. Nici aranjamentele lui Maior au fost iertate. „Atunci cand, prin declaratiile sale, un ambasador promoveaza publicului din Romania propriile parti pris-uri avand abordari straine misiunii sale de ambasador, el abandoneaza de facto misiunea cu care a fost investit, devenind – ceea ce ati facut dumneavoastra – un agent politic partizan. Aceasta postura este una inacceptabila”, a marcat Tariceanu. Frumos zis, bine lovit, dar nu e cazul ca cineva sa creda ca George Maior a venit la comisie pentru a spune „da, aveti dreptate”. A ramas fidel propriilor strategii absurde, potrivit carora el si numai el are dreptate. Zero realizari la capitolul ridicarii vizelor pentru romani, acelasi zero la dialogul politic la nivel guvernamental, parlamentar. Nici macar in momentul in care Tariceanu a declarat ca se va redacta o scrisoare pentru MAE, solicitandu-se retragerea lui Maior din functia de ambasador, acesta pare sa nu fi inteles despre ce este vorba. Un fel de a spune, caci George Maior se bazeaza pe tupeul lui, nascut din melanjul arogantei politice cu apucaturile securiste dobandite la SRI.
