Cand Liviu Dragnea impune venituri mai mari pentru doctori, profesori, pensionari etc, e pomana pesedista, e risc economic pentru tara, e oricum numai bine nu-i. Dar cand Emmanuel Macron face acelasi lucru si le promite francezilor inca o suta de euro la salariu, avem politica sociala la cel mai inalt nivel, exemplu de managejment occidental, „uite, dom’le, asta intelege nevoile si oful poporului”. Ipocrizia ingroapa Romania, dar am mai discutat despre asta…
Nu, nu-i nicio diferenta, discursul liderului de la Elysee a fost ca al unui veritabil pesedist. De fapt, Macron este cel mai tare pesedist din Europa, l-a copiat pe Dragnea in gandire si mesaj, ca actiunile oricum erau similare.
Indignarea francezilor e si azi la fel de mare. Nu-i nicio indoiala ca nimeni nu poate fi extaziat de un discurs citit de pe prompter, caci adevaratii barbati de stat au curajul sa vorbeasca deschis si in direct. Luni seara, Emilica a demonstrat inca o data ca-i mai degraba un Micron decat un Macron. S-a adresat natiunii franceze in reluare. Probabil ca, in momentul difuzarii interviului inregistrat, presedintele Republicii se trata de o afta bucala contractata pe cand cerceta misterele gaurii negre pe sub desuurile Brigittei.
Promite, pustiul, promite
In 1989, pe cand murmurul multimii adunate in fata CC-ului anunta tavalugul ce avea sa urmeze, Nicolae Ceausescu se grabea sa le promita romanilor „inca 100 de lei” la salariu. A fost reactia tipica a liderului totalitarist complet rupt de realitate, care crede ca poate sterge suferinta si mizeria oamenilor aruncandu-le firimituri. La fel procedeaza si Emmanuel Macron. Gloata furioasa din ultimele saptamani l-a speriat si ii provoaca frisoane politice. Gandul ca poate fi alungat de la Palatul Elysee nu-i da pace, de aici si atitudinea umila afisata in timpul discursului. In realitate, micronul s-a dovedit la fel de fals si plangacios ca Liviu Dragnea – da vina pe altii pentru insuccesul mandatului sau si promite mariri de salarii nesustinute de realitatea economica a tarii. Sa recunoastem, un pesedist sadea.
Apel catre mila multinationalelor
Salariul minim atat de hulit in Romania e prezent si-n Franta, asta ca o precizare pe presa neomarxista de pe malurile dambovitene.
Ei bine, tocmai la salariul minim s-a referit Macron: „Salariul minim de baza va creste cu 100 de euro pe luna din 2019, fara sa-i coste un euro in plus pe angajatori”. Asta-i cea mai tare promisiune, nici Viorica Dancila n-o zicea atat de bine – „fara sa-i coste un euro in plus pe angajatori”. I-a mintit si pe angajati, le-a dat o limba linistitoare si patronilor. Mai fals de atat, nu se poate!
Apropo de angajatori, din discursul progresistului Manu nu puteau lipsi multinationalele. „Voi cere tuturor angajatorilor care isi permit, sa dea o prima de sfarsit de an angajatilor. Va fi neimpozitata”. Asta este presedintele Frantei. omul care vrea sa conduca Europa dupa anuntata retragere a Angelei Merkel; locomotiva UE sta cu mana intinsa si cerseste pomana de la companiile „care isi permit”.
Daca credeati ca asta a fost tot, va inselati. In filmarea de 13 minute, intaiul pesedist al Frantei a avut un mesaj si pentru pensionari. „Pentru cei care iau mai putin de 2.000 de euro pe luna, vom anula cresterea asigurarilor sociale suferita anul acesta”. Pensionarii cu venituri sub 2000 de euro nu mai platesc niciun fel de contributie sociala, i-a salvat pruncul doamnei Trogneaux.
Lovitura pentru dictatura bancilor
Presa din Hexagon scrie tot mai mult despre lupta pe care o duc francezii cu finantistii din spatele lui Macron. „Vestele galbene” nu sunt o miscare indreptata atat impotriva presedintelui, cat o reactie de fronda la adresa „diktatului bancilor” impus de Paris. Guvernarea macronista presupune capitalizarea beneficiilor si socializarea pierderilor, de unde si discrepanta intre bogati si saraci; primii devin si mai bogati, ceilalti saracesc din ce in ce mai mult!
„Ajunge, nu mai suportam!”. Acesta este strigatul de disperare al profesorilor si medicilor, al muncitorilor de pe santiere si al micilor comercianti, al studentilor, pensionarilor si-al invalizilor. In Franta, nivelul de trai a scazut direct proportional cu cresterea costului vietii. Asa-i ca seamana cu Romania de azi? Si e la fel cam peste tot, din Olanda si Spania pana in Bulgaria sau Grecia.
Ca atare, intrebarea care se impune este nicidecum daca si la noi vor fi astfel de refulari ale populatiei, ci mai degraba cand vor avea loc.