Dacă până mai ieri, în situații excepționale, lui Ludovic Orban i se mai puteau acorda oarece circumstanțe atenuante, ei bine, acum nu mai este cazul. A făcut dovada îngâmfării prostești, a dezinteresului față de problemele și necazurile României, a aroganței și a totalei lipse de pricepere în guvernarea țării. Obsesiile politice de împrumut îi limitează contagios orizontul gândirii. Alegerile anticipate, se știe prea bine, nu îi aparțin ca temă. Sunt marota lui Klaus Iohannis, care și-a făcut din ele un obiectiv de țară. România modernă și prosperă, de care nu contenește să vorbească, nu este altceva decât o mare păcăleală, o minciună din care a trăit în primul mandat și va voi să trăiască și în al doilea.
Premierul a preluat de la președinte subiectul anticipatelor. Este mai degrabă un ordin pe care trebuie să-l execute și pe care, la rândul lui, l-a transmis întregului guvern. Acum, lucrurile s-au complicat atât de mult, încât nu se mai știe dacă guvernul liberal este atât de prost încât să nu mai gândească sau a ajuns să fie atât de bine dresat, că ia poziția culcat imediat ce i se arată, preventiv, degetul.
Pudelii lui Iohannis
În fond, Ludovic Orban este omul de care Iohannis are nevoie. Îi soarbe cuvintele de pe buze, nu comentează și nu are opinii personale. Doar execută. Nu mai seamănă deloc cu Orban din perioada în care discursul era coerent și trimitea mesaje. A ajuns pudelul care se gudură la picioarele stăpânului, în numele unei doctrine pe care niciunul nu poate demonstra că o stăpânește.
Nu mai poate da înapoi pentru a-și recâștiga demnitatea, pentru că locul lui este vânat de un alt bichon de circ, Rareș Bogdan. Nu este cu nimic mai presus decât Orban, dar să tăvălește pe spate mai frumos când talpa lui Iohannis îl mângâie pe burtă. Și latră ceva mai tare dacă își vede blidul amenințat.
Inconștiență sau incompetență?
Am asistat, acum o zi, la cea mai amplă demonstrație de incompetență în materie de guvernare. Într-o țară amenințată de o epidemie cu rezultate despre care toți se feresc să vorbească, premierul cu statut incert, demis, desemnat ilegal și condamnat să conducă până la formarea altui guvern a găsit de cuviință că singura temă ce trebuie abordată este desemnarea candidaților proprii la alegerile locale. Nu mai conta că România însă este nepregătită în fața prăpădului ce poate fi provocat de coronavirus, importanți erau doar liberalii de pe listele de primari. Prostie sau bătaie de joc? Români care declară date false la frontieră privind țara de unde vin, români care se sustrag carantinei punând autoritățile pe jar, inexistența unor stocuri suficiente de materiale profilactice, măsuri preventive, bâlbâieli în gestionarea cazurilor de suspecți aflați în carantină, ei bine, toate acestea pălesc în fața alegerilor locale și a celor care speră să conducă primăriile.
Este mai important să știm cum îl cheamă pe primarul din nu știu ce cătun sau faptul că, în Vaslui, două sate s-au trezit repopulate, peste noapte, cu românii care s-au întors în țară și despre care autoritățile locale habar nu au? Nu știu de unde au venit, ce au declarat la frontieră, dacă medicii îi au sau nu în evidență sau dacă sunt în carantină.
Cine ne conduce?
Ludovic Orban nu poate demonstra, dincolo de vorbele fără acoperire, că gestionează situația la limită prin care trece România. Vorbește de dotări care să ne asigure siguranța, dar nu spune și că, în fiecare județ, există doar câte o izoletă pentru transportarea bolnavilor. Și când vor apărea 10, 12, 15 cazuri pe zi, cu ce îi duce la spital? Cu foaia de cort? A durat o zi pentru a se lua decizia ca școlile să fie închise. Și nu din ziua aia, ci peste două zile. Raționamentul unei asemenea decizii? Nu-l căutați, nu există.
Monica Anisie, ministresa Educației, cerea ca școlile să fie închise când apare primul caz. De ce nu peste o săptămână? Aceeași logică fără acoperire, rod al gândirii de partid. Peste toți, Marcel Vela, ministrul de Interne a cerut anularea curselor aero și feroviare spre și dinspre Italia. În goana lui de a se băga în poză, căci trebuia să arate și el cum se zbate, a anulat un tren care nu mai circulă de zece ani. Minunat. Președintele, nici după cinci zile de când s-au precipitat lucrurile, nu-și arată fața. A vorbit demult, la început, având grijă să spună că nu trebuie să ne speriem de coronavirus, că e ca o gripă mai ușoară. De ce strategia asta? Ca să arate că alegerile anticipate nu pot fi perturbate de un banal guturai? Pe cine vrea să prostească? În ce țară trăim? În Polonia, președintele Duda a amânat alegerile din cauza coronavirusului, deși este an electoral pentru președinție. În România, Iohannis nu renunță la anticipate nici dacă electoratul trebuie adus cu targa la vot. Ce fel de oameni ne conduc?
