BBC a starnit un adevarat uragan printr-un reportaj despre lorzii pedofili din politica Marii Britanii, difuzat in cadrul programului Newsnight.
Considerat „de proasta calitate jurnalistica”, reportajul incrimina, fara sa dea nume, politicieni, figuri publice, lucratori sociali, politisti, care ar fi participat la „petreceri” cu minori orfani, adevarate orgii pedofile.
Sorry, dar … e adevarat!
Ieri, unul dintre cei nenumiti in reportaj, lordul Alistair McAlpine, a declarat ca a fost socat de ceea ce s-a scris online dupa difuzarea emisiunii Newsnight.
Avocatul sau, Andrew Reid, a cerut vinovatilor, inclusiv celor care au scris pe internet, sa-si ceara scuze public si sa se prezinte pentru „o intelegere” cu prejudiciatul. In fond, ce se intaplase? La Newsnight, un barbat trecut de 40 de ani, Steve Messham, a povestit la ce a fost supus de catre pedofili, pe cand se afla la un orfelinat din North Wales, in special din partea unuia, „figura importanta a Partidului Conservator”. Nu i-a dat numele, dar urgia s-a pornit pe online, pentru ca multi cunosc „dosarul” de pedofilie la care facea aluzie Messham.
Directorul BBC, George Entwistle, a demisionat. El a evocat „jurnalismul de proasta calitate”, pe care si l-a asumat, impreuna cu suma de 715.000 de dolari, ca „despagubiri” pentru ca a fost „fortat” sa renunte la post dupa doar 54 de zile, de cand fusese numit. Jurnalistii britanici se straduiesc de mult sa sparga „buba” asta cu politicienii pedofili. Dupa ce BBC a reactivat cazul, blogurile au inflorit, cu scuzele de rigoare, bineinteles. Jurnalistii scriu si-si cer scuze, si iar scriu, si iar isi cer scuze.
Numele „ilustrilor” pedofili din politica britanica au fost vehiculate de martori in Tribunalul North Wales – „Abuzuri asupra copiilor”, infiintat anul trecut la ordinul lui William Hague, secretar de stat, special pentru acest caz „sensibil”.
Presedintele tribunalului, Sir Ronald Waterhouse, a amenintat insa presa cu actiuni la Inalta Curte daca va dezvalui date si nume din cazul aflat in esfasurare.
Abuzatii, „martori necredibili”
The Guardian a fost primul care a publicat despre reteaua de pedofili „de inalta clasa”, care isi avea sediul in Wrexham, si care a infiltrat Kincora Boys Home (East Belfast), Bryn Estyn, Wales, si altele, din Leicestershire, Staffordshire, London, Clwyd (June 6, 1996, The Guardian, „True scandal of the child abusers”). Reteaua avea conexiuni puternice in politia locala si in serviciile sociale, cu ajutorul carora isi desfasura activitatea criminala. Baietii abuzati, odata ce atingeau varsta majoratului si ieseau din orfelinate, ajungeau infractori, fara niciun capatai si erau in permanenta tinuti „la bara” de catre politistii locali, implicati in retea, care-i amenintau cu puscaria. In tribunal, marturiile acestora nu valoreaza nimic. Sunt „martori necredibili”. Ani de zile au tacut pentru ca, atunci cand a izbucnit scandalul prima oara, in 1997, cinci dintre martori au murit intr-un incendiu despre care s-a spus ca a fost „aranjat” de Michael Colvin (parlamentar conservator in 1979), implicat in retea. Trei ani mai tarziu, Colvin a murit impreuna cu sotia lui, tot intr-un incendiu, izbucnit la somptuoasa lor resedinta din Hampshire. Cauzele incendiului au ramas pana azi un mister.
Ii bagau pe baieti in sicrie, sa-i „inmoaie”
Unul dintre pedofilii numiti de martorii din caz este lordul Alistair McAlpine, fost trezorier al Partidului Conservator. Tartorul retelei era Derek Laud, consilier al premierului Margaret Thatcher. Acesta a fost descris de victime ca fiind un sadic, caruia ii placea sa tortureze baietii, de multe ori acestia avand nevoie de spitalizare. Publicatia Scallywag include si serviciul de securitate interna MI5, care se folosea de retea pentru a face dosare unor diplomati straini, ulterior santajandu-i cu filmele cu orgiile la care participasera. Laud isi folosea agentia Ludgate Communications pentru platile efectuate de elita in schimbul furnizarii de minori din orfelinate. Laud organiza „petreceri” pentru pedofilii cu staif in apartamentul sau din Pimlico, intr-un apartament de pe Dolphin Square, in hotelul Crest din Wrexham si un altul in Hove. Erau multe „cuiburi de nebunii”, unde baietii erau chinuiti, arsi cu tigarea si abia in final violati. Exista si o filmare cu camera ascunsa a atrocitatilor la care se preta lordul McAlpine, scrie Scallywag . O jurnalista care a vazut filmul la „prima mana” abia a ajuns la toaleta, ca sa vomite. „Martorii necredibili” sustin ca lordului ii placea sa bage baietii intr-un sicriu, amenintandu-i ca, daca nu se supun, ii va ingropa. Apoi turna o mana de pamant peste capac. Copiii urlau ingroziti, iar cand erau scosi afara se supuneau de „bunavoie” la toate perversiunile. Nume grele sunt legate de reteaua de pedofili condusa de Laud: Michael Portillo, Peter Lilley, Ian Hamilton si alti politicieni. Acestia erau numiti in tribunal de catre victime asa cum ii numeau in copilarie: „Messrs Portillo, Lilley, Ian”. O fi vorba de altii! Pana acum, au fost condamnati pentru molestarea de minori primarul din Portsmouth, Freddie Emery Wallis (2001), directorul orfelinatului Bryn Estyn, Peter Howarth (1994; a murit in inchisoare), Steven Norris, adjunctul lui Howarth. Multi inculpati au fost achitati din lipsa de probe!
