Liderii de mucava

Ne confruntam cu cea mai mare criza din ultimii 28 de ani, indiferent ca o recunoastem sau nu. Am ajuns in punctul in care, daca am avea cum, ar trebui sa luam totul de la capat si sa rescriem politica unei tari din pacate bogate. Zgarie auzul sa spui „din pacate bogate”, dar, pentru romani, bogatia s-a dovedit un blestem de care nu stiau cum sa scape mai repede. Si au reusit. Dupa cum tot blestem pare a fi si lipsa unor lideri adevarati, priceputi, cu puterea de a deschide alte orizonturi. Lideri cu viziune, capabili sa inteleaga ce se intampla in jurul lor, cu lumea si in lume, dar si sub ei, cu tara.

Unul a ajuns presedinte, a doua oara, din nevoia de a-si termina opera machiavelica numita „Statul paralel”. Urmatorul a facut saltul de la primar de orasel pana la presedinte, ramanand insa pierdut in imobilismul lui provincial. Mai vin, la rand, un fost premier care nu mai vrea sa fie presedinte si un lider macinat de orgolii si de propriul partid.

Iohannis, nu esti si tu de mana a doua?

Traian Basescu nu merita prea multa atentie, este neinteresant in context. Cred ca este suficient sa-l creionez printr-o singura fraza. A condus Romania 10 ani, timp in care a tras-o inapoi cu 20. De aceea ma si duc la Klaus Iohannis, cel ajuns presedinte mai degraba prin vointa serviciilor secrete, decat a electoratului. Dupa aproape un mandat, Romania nu da semne ca ar merge spre mai bine, ci spre marginea prapastiei. Democratia, termenul ce pare a-l avea tatuat pe creier, este regasita doar in discursuri. La fel si statul de drept. La fel si independenta Justitiei. Drepturile si libertatile cetatenesti nu ii spun mare lucru. Nu are decat sa contracareze, dincoace de gardul Cotroceniului asa se vede. A impartit Romania in penali si romanii lui. A vrut Guvernul lui. L-a impus cu ajutorul slugilor politice , dar si cu complicitatea surprinzatoare a social-democratilor, apti oricand sa invoce scuze caragielesti. A rezultat un fiasco total. In tara, este Zmeul Zmeilor. Afara – doar un mielusel supus, nedaranjat de faptul ca suntem tara de mana a doua.

Pactul cu dusmanul

Ponta a fost si ramane marea deziluzie a timpului. Debut bun, crestere spectaculoasa. Nu dorinta de putere l-a pierdut, ci vanitatea si faptul ca nu a simtit cum este impins spre haul politic. Se stie cine a facut-o, intai si-ntai la prezidentialele din 2014. Apoi, demisia de dupa „Colectiv”. Gaseste oricand scuze sau motive, ca orice politician. A lasat totul balta si si-a continuat o cariera ce promite a fi tot mai penibila. Nu mai vrea sa fie presedinte. A promis ca nu-si va critica fostii colegi. Eroare. Tocmai pe ei ii ia in tarbaca, fondat sau nu. Demn in atudinile politice, mai ales cand semna, pe la spatele lui Crin Antonescu, pactul de coabitare cu dusmanul. In duplicitatea lui nu e mai jos decat Iohannis, nici decat Basescu. Pluteste in aceeasi luntre de mucava a politicii romanesti, doldora de lideri inchipuiti.

Santajabil, vulnerabil si fricos

Liviu Dragnea nu avea cum sa fie departe de tiparul deja cunoscut. Isi apara pozitia de lider al celui mai mare partid cu o indarjire, spun cunoscatorii, suparatoare. Evaluarile din partid sunt, de fapt, epurari. Obligatii enorme fata de baronii locali, pe care ii foloseste ca masa de manevra. Promisiuni enorme, realizari mici. Planul de guvernare se intinde pe sute de pagini. Realizari intre 25-30 la suta. Rezulta niste sute de pagini neacoperite de fapte. Limbaj invaluitor si fals, fals, fals. Este capabil sa distruga tot partidul, de teama unui sejur la puscarie. Santajabil si vulnerabil, mai ales cand se incrunta Cotroceniul. Pare apt sa vanda orice si pe oricine, sa faca orice joc ce poate sa-l apropie de fotoliul de presedinte. Inconjurat de impostori si schiopi la minte, de ignoranti pusi doar pe capatuiala, de lingai si slugi perfecte. Exact ca orice lider de mucava.