Desi au salarii revoltator de mari, de parca ar da la lopata 24 de ore din 24 sau ar cara pietre de moara, pofta magistratilor de a se simti bine din banii publici este greu de stavilit. Nu au fost de ajuns avantajele dobandite pana in prezent, mai vor. Si tot mai vor.
Un amendament adoptat in comisia speciala pentru legile Justitiei prevede ca judecatorii si procurorii vor fi aparati din oficiu impotriva oricarui act de imixtiune in activitatea profesionala. Stai, ca asta e abia inceputul.
Magistratul cu mot
Parlamentarii au mai decis ca judecatorii si procurorii, inclusiv cei pensionati, sa beneficieze de despagubiri, in cazul in care viata, sanatatea ori bunurile le sunt afectate in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu acestea. Ei, uite, la asta nu ma asteptam. E ca la postasi, banuiesc. Daca face vreun nebun scandal ca i s-a mototolit scrisoarea de adio de la amanta, primeste o despagubire pentru imixtiune in activitatea profesionala. Daca sare vreun maidanez la postas pe strada, mai primeste si de aici despagubiri pentru ca viata sau sanatatea i-au fost afectate. Daca cineva se baga peste treaba lui si i-a afectat independenta de a alerga cu tolba in spate sau exista suspiciuni pe tema asta, din nou, despagubiri, pentru ca amaratul se poate simti lezat la impartialitate. Sa nu-mi spuneti ca la postasi nu e valabil. Pai atunci de ce ar fi valabil la magistrati? Parca e o mita mascata din partea statului, care cade plocon peste pensiile lor speciale, peste asistenta medicala gratuita pentru ei si neamurile lor de la Burebista incoace, peste locuintele de serviciu care raman in familie dupa ce isi dau sfarsitul. Nu e cam mult? Si, pana la urma, cu ce e mai presus un magistrat decat un postas? Nu sunt amandoi egali? Teoretic, si judecatorii si procurorii ar trebui sa se autocondamne pentru mita asta. Practic, nu se va intampla niciodata, pentru ca o mana spala pe alta si amandoua, statutul de magistrat cu mot.