AcasăNewsLegea recursului compensatoriu. Peste 500 de detinuti eliberati in prima zi in...

Legea recursului compensatoriu. Peste 500 de detinuti eliberati in prima zi in care s-a aplicat

Ministrul Justitiei prefera sa ia toate deciziile la Sfantu’ Asteapta

Sunt peste 500 de persoane care au ajuns din nou la casele lor, dupa ce au parasit detentia, ca urmare a aplicarii recursului compensatoriu.

In cadrul unei dezbateri in cadrul careia s-au avut in vedere, printre altele, masurile ce trebuie luate pe fondul aplicarii a acestei legi privind recursul compensatoriu, ministrul Justitiei a facut publice si primele cifre oficiale, dupa prima zi de cand au intrat in vigoare prevederile actului normativ.

Astfel, s-a aflat ca numai joi, in baza legii care adauga 6 zile considerate a fi fost executate pentru fiecare luna de pedeapsa petrecuta in conditii necorespunzatoare (spatiu extrem de mic la un numar mare de persoane, lipsa luminii naturale etc), au iesit pe portile penitenciarelor 529 de detinuti. „Este mult si pentru orice asteptare a mea. Nu credeam ca impactul (…) va fi atat de mare, dar, sigur, este efectul legii”, a punctat ministrul Toader la evenimentul desfasurat in prima parte a zilei de vineri.

Totodata, oficialul guvernamental a anuntat ca 3.349 de detinuti au dobandit „vocatie la eliberare conditionata”.

author avatar
Cristina Stefan
206 afisari

1 COMENTARIU

  1. Despre CORUPTIA din sistemul judiciar.
    A vorbi în contextul unei analize a sistemului judiciar de astăzi despre vechiul Drept roman poate părea fie o excentricitate, fie un demers inutil. Adagiul ,,Fiat justitia, pereat mundus!” este considerat de marea majoritate a contemporanilor drept o exagerare creată de nişte oameni care au trăit acum 2000 de ani: justiţia nu poate merge atât de departe încât să conducă la ,,pieirea lumii”: dacă piere lumea nu va mai exista, în mod firesc, nici justiţia… Şi totuşi, nu cumva ,,lumea riscă să piară”, mai degrabă, din cauza injustiţiei?
    Justiţia ideală nu poate aparţine societăţii umane. Nici măcar justiţia perfectă. Un ideal, însă, poate fi, dacă nu atins, măcar urmărit. Iar idealul unei societăţi în care magistratul corupt, magistratul lipsit de imparţialitate (din cauza temerii de răspundere sau din cauza temerii faţă de factorul politic) sau magistratul incompetent să fie cantităţi neglijabile sau simple accidente nu ar trebui să ni se pară o utopie. Aplicarea regulilor juridice trebuie să se facă în lumina unui drept just-care trebuie să reflecte viziunea legiuitorului chemat să fixeze cadrul formal pentru a asigura domnia lesnicioasă a justiţiei în viaţa concretă: legea nu poate fi plasată însă deasupra justiţiei, căci dreptul nu decurge din lege, ci legea din drept, iar societatea nu are nevoie de un drept pur şi simplu, ci de un drept just.
    Corupţia din sistemul judiciar distorsionează rostul justiţiei în societate, acela de garant al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în cadrul cărora dreptul la un proces echitabil constituie principiul fundamental al preeminenţei dreptului, fiind cu atât mai dăunătoare cu cât este favorizată de persoanele învestite cu încrederea societăţii în lupta pentru eradicarea flagelului corupţiei: în esenţă, printr-o suită de acţiuni, exempli gratia primirea de foloase necuvenite, trafic de influenţă, intimidare, judecătorii sau procurorii sunt tentaţi să uite valenţele adagiului care şi-a conservat perenitatea de peste 2000 de ani: ,,Jura non singulas, sed generaliter constituuns” (Ulpian).
    Interpretarea sintagmei corupţiei în sistemul judiciar trebuie să se facă lato sensu, intrând în sfera acesteia toate actele din sfera justiţiei prin care se deturnează interesul public în scopul satisfacerii unui interes personal. Trebuie să includem în această sferă şi activitatea personalului auxiliar, mai expus decât magistraţii la contactul cu justiţiabilii, dar şi a participanţilor la proces.
    O atenţie particulară trebuie acordată monitorizării soluţiilor judecătorilor de la instanţele superioare, ale căror decizii rămân definitive sau irevocabile, deoarece, în lumina acquis- ului comunitar, sunt considerate ,, persoane expuse politic”.

    A. Reflecţii privind cauzele perpetuării corupţiei în
    sistemul judiciar

    Corupţia sistemului judiciar afectează în principal evoluţia statului de drept (justiţia reprezintă într-o democraţie liberală o putere în stat) şi, în subsidiar, prestigiul şi activitatea magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea cu respectarea legilor şi a deontologiei profesionale. În numeroase situaţii magistraţii care activează în sistemul judiciar românesc sunt acuzaţi fie de fapte de corupţie, fie de încălcarea obligaţiei de a fi imparţiali, fie de neglijenţă sau lipsă de pregătire profesională; în opinia noastră, corupţia magistraţilor este principala cauză care afectează eficienţa şi credibilitatea justiţiei. Barometrul global realizat de ONG-uri nu s-a schimbat prea mult în ultimii trei ani, reflectând un grad înalt de percepţie a corupţiei existente în sistemul judiciar, de natură să ridice serioase semne de întrebare privind însăşi existenţa independenţei magistraţilor.
    Cauzele acestui flagel, multiple şi complexe, nu îi vor putea, în niciun caz, justifica legitimitatea. Totuşi, se cuvine aratat că germenii corupţiei, precum remuneraţia necorespunzătoare, neclaritatea legilor, inexistenţa unui control al societăţii asupra soluţiilor pronunţate, lacune procedurale – exemple gratia, nesancţionarea abuzului de drept de Codul de procedură penală, toleranţa societăţii civile faţă de existenţa corupţiei, teama de unii lideri politici, de judecători de la curţile superioare, de organele de conducere, de mass-media, ameninţările şi influenţele exterioare se manifestă pe fundalul unui context istoric şi politic extrem de fragil: după sfârşitul anului 1989, promovarea si expansiunea amatorismului si a incompetentei în poziţii – cheie in viata economică, socială si politică, dublate de o conjunctură internaţională extrem de complicată (destrămarea regimurilor totalitare în ţările vecine, conflictul armat din fosta Iugoslavie), au permis infiltrarea în spaţiul carpato – danubiano – pontic atât a criminalităţii gulerelor albe, dar şi a crimei organizate, aducătoare de profituri uriaşe. Se cuvine, ab initio, să subliniem aici şi legătura indisolubilă care există între flagelul spălării banilor si corupţie. In spaţiul carpato-danubiano-pontic, fenomenul complex al corupţiei judiciare s-a dezvoltat, mai ales, din cauza acelui vid legislativ care a generat o întreagă degringoladă economică, fapt de natură să contureze, în societatea românească, o nouă personalitate: tipologia acelui magistrat „Homo economicus”- hrăpăreţ, necinstit, agresiv, incapabil sa recunoască valoarea unor norme legale sau morale.
    În opinia noastră, o primă cauză a corupţiei judiciare o constituie evidenta lipsă a probităţii morale de care dau dovadă unii magistraţi. O altă cauză care favorizează apariţia faptelor de corupţie o constituie siguranţa pe care o au anumiţi magistraţi că nu vor fi depistaţi sau nu vor fi traşi la răspundere, dosarele muşamalizându-se. Se ajunge la o situaţie jenantă pentru întregul corp profesional: în loc ca persoanele vinovate de încălcarea gravă a legii penale să fie aspru sancţionate (cu respectarea legii şi a tuturor garanţiilor procesuale, evident) acestea sunt apărate, în numele unei solidarităţi profesionale greşit înţelese.
    O altă cauză a corupţiei judiciare, încălcarea obligaţiei de imparţialitate, se manifestă, de foarte multe ori, prin antepronunţări care afectează în mod grav credibilitatea actului de justiţie. Distinct de acest aspect, încălcarea obligaţiei de a fi imparţial se petrece de foarte multe ori la presiunea factorului politic. Judecătorul devine timid sau timorat şi nu mai ia în calcul faptul că uneori o soluţie legală poate deranja structurile puterii sau poate nemulţumi în mod grav opinia publică. Magistratul uită faptul că scopul şi menirea lui nu sunt acelea de a da soluţii ,,cuminţi”, ,,care să nu provoace tulburare”, ci sunt aplicarea legii în litera şi în spiritul ei. În unele dosare, anumiţi magistraţi caută nereguli de procedură pentru a putea desfiinţa cu trimitere sau casa cu trimitere ori, mai rău, pentru a restitui cauza la organul de urmărire penală în vederea refacerii urmăririi penale (deşi nu există temeiuri pentru aceasta).
    Rezultatele unor asemenea atitudini se văd atunci când magistraţii sunt obligaţi să redeschidă un caz ca urmare a unei hotărâri de condamnare a statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Exemplul dosarului falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor în care reînceperea urmăririi penale a fost hotărâtă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este elocvent în sensul celor descrise mai sus. Neglijenţa şi slaba pregătire a unor magistraţi sunt cauzate de factori precum: absenţa unui real proces de formare continuă, apariţia automulţumirei şi nu în ultimul rând supraîncărcarea rolului instanţelor ca urmare a marelui deficit atât de judecători cât şi de personal auxiliar.
    Sintetizând, considerăm că se impune să evidenţiem drept cauze principale care conduc la perpetuarea corupţiei în sistemul judiciar:
    – 1. existenţa unor influenţe din sfera politicului sau executivului, dar şi a altor presiuni în activitatea justiţiei, parchetelor şi a organelor de cercetare penală;
    – 2. precaritatea condiţiilor în care magistraţii şi personalul auxiliar îşi desfăşoară activitatea (în această categorie intră supraaglomerarea instanţelor, lipsa dotărilor tehnice corespunzătoare, lipsa personalului auxiliar specializat, salarizarea necorespunzătoare a magistraţilor şi a personalului auxiliar) corelate cu incompetenţa şi lipsa de principii morale a unor magistraţi;
    – 3. lipsa cadrului legal adecvat de reducere a stimulentelor economice care favorizează corupţia generat de neincriminarea îmbogăţirii licite în legislaţia noastră penală, reticenţe în abandonarea interpretării tradiţionale, ad literam, a disp. art. 44 alin.8 din Constituţie, potrivit cu care „Caracterul licit al averii se prezumă”, insuficienta pregătire a unor magistraţi în domeniul investigării infracţiunilor din sfera dreptului penal al afacerilor.

    B. Consideraţii privind unele soluţii practice ce ar putea fi adoptate
    pentru eradicarea flagelului corupţiei în sistemul judiciar

    Pornind de la premisa potrivit căreia legislaţia oricărei politici publice anticorupţie trebuie să se axeze pe doi piloni esenţiali:dreptul material (normele care reglementează conduita legal şi moral dezirabilă) şi normele de drept procedural (normele care reglementează instituţia şi procedurile de aplicare), pe baza acestor piloni putându-se construi practicile instituţionale care asigură eficienţa şi eficacitatea, ori insuccesul politicii publice, ne propunem să evidenţiem planuri în vederea îmbunătăţirii activităţii magistraţilor. Distinct de cazurile de corupţie unde, sub rezerva probaţiunii, cauzele şi mijloacele de luptă împotriva acestora sunt relativ uşor de delimitat, ştirbirea imparţialităţii magistraţilor reprezintă un aspect mult mai complex (imparţialitatea implică o sferă mai largă decât respectarea obligaţiei de a nu săvârşi acte sau fapte de corupţie).
    În vederea asigurării unei adevărate reforme în justiţie, având drept principală consecinţă îmbunătăţirea aspectelor menţionate mai sus, consider că se impun următoarele soluţii care să privească:
    – 1. promovarea imparţialităţii judecătorilor şi a menţinerii la cele mai înalte standarde a probităţii morale a acestora;
    – 2. ameliorarea condiţiilor economice în care magistraţii îşi desfăşoară activitatea;
    – 3. reducerea stimulentelor economice ale comiterii unor acte de corupţie în sistem.
    Probitatea morală a magistraţilor reprezintă un deziderat care trebuie urmărit începând cu reformarea învăţământului juridic. Însă trebuie urmărită şi asigurarea unei perfecţionări continue adecvate a magistraţilor. Nu este mai puţin adevărat că moralitatea reprezintă o atitudine subiectivă a magistraţilor.,,Îmbunătăţirea moralităţii” magistraţilor reprezintă un proces care ţine mai degrabă de factorul educaţional. O persoană care prezintă anumite ,,tare” educaţionale nu se poate schimba foarte uşor. În această situaţie se pune foarte serios problema unor teste care să conducă la stabilirea ,,profilului moral” al candidatului la concursul de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii sau la concursul de admitere în magistratură.
    Imparţialitatea judecătorilor reprezintă un adevărat principiu cu valoare constituţională, legală dar şi deontologică care trebuie apărat la modul absolut, împotriva oricăror ingerinţe. Presiunile factorului politic şi presiunile mass media trebuie să nu îl influenţeze pe magistrat în adoptarea soluţiei temeinice şi legale.
    Rezistenţa magistraţilor la presiunile factorului politic poate fi realizată numai printr-o întărire a corpului professional şi printr-o asigurare a unei protecţii efective împotriva ducerii la îndeplinire a oricărui act de ameninţare sau de constrîngere din partea puterii politice, în paralel cu asigurarea unei protecţii a magistraţilor împotriva ameninţărilor care provin din mediul infracţional sau din mediul crimei organizate. Propunem introducerea unor sancţiuni aspre împotriva acestor presiuni; în ceea ce priveşte presiunile mediatice execitate de mass-media trebuie respectate standardele impuse de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recunoscându-i-se Mass-mediei dreptul de a exagera şi de a provoca.
    Pe de altă parte, infracţiunile de corupţie sunt, prin excelenţă infracţiuni predicat pentru cea de spălare de bani. Săvârşirea unor fapte de corupţie generează beneficii materiale ilegale, care pentru a putea fi folosite de făptuitor trebuie spălate, curăţate. Pornindu-se de la premisa corectei înţelegeri a profilului criminologic al infractorului financiar, în domeniul investigării acestor infracţiuni, magistraţii ar trebui să pună accentul nu atât pe restrângerea libertăţii individuale – condiţie sine qua non pentru restabilirea ordinii de drept, a prevenţiei generale şi speciale ci pe aplicarea unei noi politici de control social axate pe confiscarea bunurilor obţinute în mod fraudulos. Prin aplicarea noului model de combatere a infracţiunilor generatoare de profit la investigarea infracţiunilor de corupţie, autorităţile judiciare urmăresc, în mod implicit, reducerea stimulentelor economice care favorizează corupţia, deoarece, în mod logic, creşterea probabilităţii de a fi prins după săvârşirea faptelor de corupţie ar spori considerabil costul acestor fapte antisociale şi în final ar duce la diminuarea numărului de asemenea acte comise.
    Aplicarea regimului juridic utilizat în investigarea infracţiunii de spălare a banilor în domeniul anticorupţie este justificată, în opinia noastră, de împrejurarea că cele mai multe fapte de corupţie sunt infracţiuni corelative, caracterizate pe consimţământul părţilor implicate, organele judiciare putând lua cunoştinţă numai printr-un denunţ al părţii nemulţumite de rezultatele înţelegerii, pentru a putea beneficia de impunitate dacă denunţul a avut loc înainte de începerea urmăririi penale pentru fapta săvârşită. Pe de altă parte, ar trebui creat cadrul legal pentru ca şi Agenţia Naţională de Integritate să beneficieze de verificările Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. Nu în ultimul rând, vor trebui înlăturate problemele ce vor generate de monitorizarea persoanelor expuse politic.
    Cu siguranţă, formarea continuă a magistraţilor în domeniul dreptului penal al afacerilor, dar şi pregătirea temeinică a acestora contribuie la atingerea acestor deziderate. Rămâne de analizat, în viitor, în ce măsură judecătorii de instrucţie ar putea eradica restituirile la Parchet pentru refacerea urmăririi penale şi vor potenţa sentimentul de încredere al justiţiabilului în înfăptuirea actului de justiţie.

    C. Consideraţii finale privind rolul magistraţilor în eradicarea corupţiei
    din sistemul judicia.

    Aşteptările, vizează, în principal, sporirea încrederii populaţiei în actul de justiţie în general şi în magistraţi în special. Acest rezultat este foarte important deoarece justiţia nu trebuie să fie elitistă, închisă într-un turn de fildeş, ci aproape de cetăţean şi în folosul cetăţeanului. Justiţia reprezintă o putere în stat dar o putere de o natură aparte. Cetăţeanul deţine un control asupra puterii executive şi a celei legislative, votul de blam împotriva acestora putând fi arătat cu ocazia procesului electoral. În ceea ce priveşte justiţia, cetăţeanul nu o poate sancţiona electoral astfel încât reforma este evident că trebuie să plece din interiorul justiţie, în colaborare cu societatea civilă.
    Un alt rezultat aşteptat îl constituie creşterea eficienţei actului de justiţie. Este evident că nu poate fi concepută o justiţie care să mulţumească marea majoritate a justiţiabililor. Dar o justiţie care să aibă mai puţine hotărâri desfiinţate sau casate de către instanţele de control judiciar poate fi concepută. Crearea unei practici judiciare unitare ar putea elimina unele suspiciuni în înfăptuirea actului de justiţie, deoarece nu există certitudinea că soluţiile pronunţate de instanţele de control judiciar sunt cele legale.
    Un al treilea rezultat pe care l-am dori a fi atins vizează întărirea democraţiei şi a statului de drept. Poate părea un deziderat prea general sau prea utopic dar este evident că şi celelalte două puteri ale statului ca şi întreaga societate funcţionează mai bine sau mai rău şi în funcţie de puterea judecătorească. Puterea judecătorească trebuie să fie model pentru celelalte puteri ale statului iar reformarea societăţii să plece şi de la puterea judecătorească. Societăţile în care justiţia este un model şi un exemplu sunt societăţi prospere, în care democraţia liberală este pe deplin consolidată. Parafrazându-l pe Blaise Pascal, conchidem prin a arăta că “este drept ca ceea ce e just sa fie urmat”: reforma în sistemul judiciar presupune mutaţii în toate palierele sistemului, în acest, atenţia trebuie concentrata asupra următoarelor reflecţii: justiţia fără forţă e neputincioasă; puterea fără justiţie e tiranică; forţa fără justiţie e condamnabilă. Având în vedere considerentele mai sus expuse, pentru combaterea flagelurilor spălării banilor si corupţiei, trebuie sa punem la un loc justiţia si forţa pentru a face ca ceea ce e drept sa fie si puternic si ceea ce-i puternic să fie şi drept. Acţionând pentru atingerea acestor deziderate, ne implicăm în procesul de rezidire al fiinţei naţionale, înlăturăm sentimentul de uitare de sine al poporului nostru, pasivitatea şi indiferenţa des întâlnite în viaţa socială.

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger