Lazar: se pare ca dorinta de a pune sub control Justitia este mai puternica decat ratiunea

1. Aparitia domnului Serban Nicolae in politica romaneasca este semnalata ca simplu sofer al puscariasului Catalin Voicu, pupilul lui Viorica Rebenciuc, acesta la randul lui intrat in politica, pe filiera PDSR Bacau. Domnul Catalin Voicu, cu o biografie legata de domnul Viorica R., a devenit mare in SPP Iliescu, dupa care s-a retras putin sa mediteze la conditia umana dincolo de gratii. Domnul Serban Nicolae, omul cu fruntea ingusta, neuroni putini si pumnii tari, n-a putut intra intr-o facultate de drept. A facut-o in ceea ce se numeste particulara americana, care nu are nimic de a face cu dreptul american. Acum el are o misiune. Sa distruga dreptul romanesc. Si o face cu osardie. Pe noi nu ne ingrijoreaza vocabularul respectivei creaturi. Mai mult nu poate. Ne ingrijoreaza insa canalul prin care s-a aventurat in politica: E vorba de actualul PSD, fosta latura KGB-ista a PCR, fost FSN, mai apoi PDSR. Aici are vadul cei fara de inima, minte si tradatori. Se produce creatura in Parlamentul Romaniei deocamdata asa cum doreste. Sau cum este programat. Dar cand va veni limpezirea scenei politice? Noi nu ii dorim decat locul pe care il merita dupa raul pe care l-a facut Romaniei. Asa sa-l pedepseasca Dumnezeu!

2. T R Ă D A R E A, in societatea romaneasca a devenit o parte permanenta a cotidianului politico-social si economico-administrativ. Majoritatea romanilor tradeaza ca ticalosii pe toate planurile si sunt tradati continuu de cei carora le acorda incredere şi putere. Tradarea este dureroasa atunci cind simtim cum suntem tradati de oamenii falsi, perverşi dar nu si cand noi tradam cu usurintă curvească.
   Ignorind aspectul public negativ poate exista si tradare justificata de alegerea interesului propriu in realizarea celui mai simplu instinct, acela de a supravietui sau trai la limita subzistentei.
   Actul de trădare semnifica in primul rand lipsa, unei valori umane esentiale, a credintei, a unor convingeri, pentru ca nici un om cu crez adevarat nu poate trada.
   Tradeaza cel ce nu are nici o credinta si care se ascunde sub masca servilismului, ipocriziei si a falsitatii.
   Tradarea este considerata un mare pacat, deoarece viata a dovedit-o ca nu este usor sa decidem impotriva vointei noastre usuratice, a tentatiilor ticaloase sau a interesului nostru marsav. Putini sunt cei care au vocatia de martiri sau eroi.
   In politica romaneasca de dupa 1989 nu s-a remarcat nici un caz de loialitate politica cu finalitate glorioasa sau virtute, in schimb s-a putut vedea foarte frecvent tradarea calificata, prin aplicarea diferitelor moduri de operare imorala in interese meschine de partid, de grup sau personale.
   In existenta oricarei intelegeri (contract politic), in drumul spre realizarea tintelor nobile trambitate pentru a fi auzite de creduli, totdeauna au aparut situatii in care cel putin un politician, animat de ganduri negre dusmanoase, imorale a demonstrat ca interesul lui este altul mult mai important decat al celorlalti de langa el si atunci a intervenit ruptura in urma caruia s-a urzit tradarea politica ca o alegere egoista, fara a mai interesa ca aceasta este de fapt facuta impotriva, celor cu care a mers impreuna pina in acel punct al unui traseu comun sau a celor care i-au acordat increderea.
   Datorita TRADARII, incompetentei si imoralitatii putine obiective politice de interes general(national) au mai fost finalizate conform intelegerilor stabilite initial.
   Politicienii romani, pentru a fi alesi, au promis si cautat sa convinga prin siretenie, viclenie si mecanisme demagogice cat mai multi alegatori pentru a le castiga votul sau pentru a le fura picatura de putere publica. Dupa castigarea mandatului de reprezentare marea majoritate a acestora (mai ales daca au si imunitate) au tradat, acoperindu-se cu justificarea politicii personale, ridicata mult mai sus decat rangul oricarui votant sau semen de-al sau.
   In acest context este clar ca majoritatea POLITICIENILOR care acorda TRADARII, viclesugului rang de virtute nu mai pot dovedi DEMNITATE deoarece, sunt lipsiti de anumite valoari umane, cinste, merite morale si de instictul politic suprem de a preţui omul si de a manageria destine umane.
   In cazul unor conflicte sociale rezultate intr-un “regim politic”, niciodata nu se poate clarifica situatia despre cine a tradat primul, pentru ca frustrati de pierderea suferită, cei care se simt sacrificati, se arata a fi tot politicienii stapaniti de ura, parsivism si egoism, plini de sine si incapabili de a-si recunoaste propriile tradari.
   Astfel ei cauta motive ca sa devina victime artificiale si razbunatori crunti in numele unei moralitati lipsite de orice constiinta a tradarilor pe care le-au planuit si facut.
   In Romania dupa 1989 s-a dovedit că; ,, Politica este indeletnicirea scarboasa prin care tipi fara nicio profesie ori avortoni ai profesiei lor, se catara acolo unde se deschid robinetele societatii. Posturi bine platite, de unde se pot invarti afaceri de miliarde, consilii de administratie, conecsiuni si reprezentante. Ai tupeu, ai proptele, ajungi si din lichea ce ai fost sau esti, devii omul ce imparte dreptatea, care arbitrezi morala, care reclama sacrificiul suprem.”
   ,,Democratia este un sistem de exploatare a averilor statului mintind multimile naive prin gadilarea instinctelor primare. Pentru a curma coruptia universala ar trebui o elita de conducatori care sa se sacriifice in interesul permanent al natiunii,. Dar unde sa gasesti asemenea sfinti printre oamenii politici narozi?”
   “Calea TRADARII NATIONALE totdeauna a fost croita de/prin politica”.
   Cateva maxime cu referire la tradare sustin cele consemnate: “Servilismul este masca tradarii”; “Nu este credincios faţă de nimeni şi de nimic cel ce-şi poate trăda tovarăşul de trudă”; “Trădarea niciodată nu-nfloreşte desi e un spin. De ce oare? De-ar înflori n-ai mai putea să-i spui trădare” .
   S O L I D A R I T A T E A ca valoare umana, in Romania, nu se poate manifesta ca o unitate strânsă, bazată pe comunitatea de interese, de sentimente, de idei si spirit de întelegere. Aceasta are doua valente una pentru categoria “jecmanitilor” si este invocata de clasa politica numai atunci cand puterea decide unilateral ca o majoritate a populatiei urmeaza ori si-a pierdut unele drepturi.
   A doua valenta a solidaritatii este cea a clasei privilegiatilor (jecmanitorilor), din care fac parte obligatoriu factorii puterii si grangurii democratiei “falsii oengistii”, se refera la sporirea propriilor avantaje, facilitati si libertati pentru comiterea de atrocitati. CLASA de MIJOC pilonul de baza, ce ar putea asigura stabilitatea oricarei societati, exista numai in mintea unor visatori, deoarece in realitate ea nu poate prinde contur si lipseste cu desavarsire din Romania tot datorita infantilismului politic si tradarii din partea unor mişei erijaţi in elite ale societatii romanesti.
   Solidaritate intre privilegiati si celelalte categorii sociale nu se va putea realiza curand deoarece trufia, dusmania, incultura, demagogia si lipsa de civilizatie sunt intretinute politic, transmise mostenitorilor prin ADN-ul ticalosiei si infatiseaza in prezent “raporturi sau relatii tipice dintre lup si miel”. “SPIRITUL CIVIC” ca ansamblu de sentimente profunde de dragoste si devotament patriotic, alt pilon de baza in sustinerea unei societati democratice, stabile, in Romania, nu s-a putut dezvolta dupa 1989 din cauza tradatorilor de neam (majoritatea liderilor de sindicat, de ONG, organizatii de presa au probleme penale) si a cenzurarii “organizatiilor societatii civile” de catre forte interne si externe cu interese obscure.
   Perioada de dupa 1989 este caracterizata in Ro de ipocrizie, tradare, falsitate, etc.

Comments are closed.