Gutten tag! Ne-am mai linistit un pic. Ne-am mai tras sufletul. Ne-am mai luat Germania inapoi. Dar ce-a fost saptamanile astea, pana ne-am vazut cu presedintele-n caruta. Vai de capul meu!
Pana in ultima secunda. La 9 seara, era egal. Zic, sa vezi ca se ajunge la penalty-uri, iar Duckadam s-a declarat cu Ponta. Ce sa va spun, pe nemti ii bati doar cand s-au suit in avion. In avion, ca-n elicopter se suie altii.
Ion Tiriac a lovit din nou. Cica iar a venit in Romania sa voteze, ca era la Monte Carlo. Si ca acolo nu se organizeaza votul. Noi stim ca acolo se organizeaza Mihaela Radulescu. Ceea ce conteaza cu adevarat. Mihaela, dragostea mea! Nu stiu cum sa va spun, dar week-end-ul asta, senzatia era ca se prabuseste Facebook-ul peste noi. Chiar am rugat pe cineva. Sa se mai mute un pic si-n stanga. Ca ne rasturnam cu totul pe dreapta. Nu stiu la voi cum a fost, dar la mine n-a existat gagicuta, nedevastata de certitudini politice si perspective sumbre ale tarii. De cand au bagat desene animate, li s-a mai lamurit treaba. De ce n-o fi prins la fel de bine ca Mickey Mouse, stiu eu, poate si Popeye Marinarul. Bine, nu asta conteaza. Eu totusi uneori, poate cand ne e mai greu, as vrea sa ne facem acest obicei. Din cand in cand, sa ne mai cante domnul presedinte ceva. Poate chiar alaturi de Tudor Gheorghe, de data asta. Sa arate ca n-are resentimente. Nu stiu cum sunteti voi. Dar eu as mai vrea ceva. Asa, de distractie, nu de alta. Cand nu sunt subiecte importante, desigur. Sau dimpotriva, cand lucrurile sunt mai tensionate. Asa, pentru descretirea fruntilor. Reporterii, prezentatorii, intervievatorii, sa-l mai intrebe pe Iohannis, domne, si totusi, care a fost faza cu casele alea. Avem un presedinte. Poate singurul. Ce facem cu el? Lasst nur, es wird alles gut, cum ar zice romanul!