Urarea nu este rautacioasa. Este sincera, chiar foarte sincera. Ce-i poti dori unui presedinte care, in patru ani de mandat, s-a remarcat doar prin inconsistenta actului de conducere? Ce-i poti ura unui presedinte care a ratat toate ocaziile de a realiza ceva concret? Romania prospera, cu care ne ametea de cap in campanie, a fost urnita din loc de coalitia de guvernare. Nu mult, ci doar atat cat s-a putut. La capitolul asta, Iohannis a contribuit doar cu piedicile. Romania lucrului bine facut, cu care se lauda, a intalnit la tot pasul doar lucrul rau bine facut. Si, in conditiile astea, de ce sa mai stea aproape de Romania? Ca s-o impiedice si mai rau?
Dorinta presedintelui de a mai obtine inca un mandat la conducerea tarii nu are niciun suport logic. A dezbinat, a instigat la ura si violente, a nesocotit Parlamentul, organul reprezentativ suprem si unica autoritate legiuitoare a Romaniei. A luat in deradere Constitutia si deciziile Curtii Constitutionale. A incalcat neutralitatea politica de care trebuia sa dea dovada si si-a dus propriul razboi cu partidele aflate la putere. A desconsiderat votul popular majoritar si nu a tinut cont decat de alte interese. Personale sau dictate?
La usa din dos
Pentru lucrurile astea, nu ar mai trebui sa-si doreasca un al doilea mandat. Minima decenta ar trebui sa-l determine sa abandoneze intentia de a mai participa la alegeri. Renuntarea la cursa prezidentiala ar fi singurul lucru bun pe care l-ar putea face pentru Romania. Si, probabil, singurul pe care romanii il vor aprecia. Dar nu, Iohannis nu renunta la nimic. Este ferm convins ca va avea acelasi succes ca si la alegerile precedente. Uita, insa, doua elemente esentiale. Atunci, votul nu a fost pro Iohannis, un cvasinecunoscut scos din joben de Vasile Dancu & SRI, ci unul anti Ponta. Apoi, fara ajutorul serviciilor care mestereau la usa din dos, nu ar fi avut nici cea mai mica sansa de castig.
Tropaiala prin Constitutie
Iohannis este increzator in faptul ca situatia din 2014 se va repeta. Nu vede niciun obstacol in a deveni, din nou, presedinte. Nu stiu de unde atata siguranta, caci ce a fost acum cinci ani un vot anti Ponta se poate transforma repede intr-un vot anti Iohannis, indiferent cine ar fi contracandidatul lui. Pe de o parte, conform presupusologilor, Iohannis ar forta nota la maximum mizand pe o suspendare, dupa care s-ar reinventa. Nebunia asta, cu reinventatul, i-a lovit si pe pesedisti si vorbesc tot mai des de ea. Pe de alta parte, insa, vin si intreb: dupa asemenea atitudini, situate la marginea comportamentului politic, cum te-ai mai putea reinventa? Facand ce? Zicand ce? Cine te-ar mai crede ca vrei sa te pupi cu guvernul cand il sabotezi pe fata? Cine te-ar mai crede ca o stimezi pe Viorica Dancila dupa ce in permanenta i-ai cerut demisia, ai jignit-o nemasurat si ai uitat sa ii ceri scuze? Cine te-ar mai crede ca respecti justitia cand blochezi, prin tot felul de tertipuri, audierea propriei sotii de catre procurori? Cine te-ar mai crede ca vei respecta Constitutia dupa ce, ani la rand, ai calcat-o in picioare?
De ce psihologii nu sunt curiosi?
Jocurile lui Iohannis, de acum, nu se pot inscrie in niciun tipar. Nu au logica. Mai mult, frizeaza ridicolul. Sau poate chiar absurdul. Ignorarea deciziilor Curtii Constitutionale privind demisia unor ministri si numirea altora noi nu denota decat apetitul necontrolat de a lua peste picior guvernul si chiar Curtea. Ce daca deciziile au valoare de lege, ce, de o lege se impiedica el? Ce daca ministrul Tudorel Toader a solicitat, de doua ori pana acum, demiterea procurorului general Augustin Lazar pentru abateri disciplinare? Lui i se pare ca Lazar face treaba buna in fruntea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, e multumit de activitatea lui si, ca atare, nu-l va revoca din functie. Ambitiile lui infantile si saracacioase, desfasurate cu furie pe toate fronturile, mie mi se pare ca nu mai tin de jocuri si combinatii eventual politice, ci de lipsa de curiozitate a psihologilor.
Lacheu prin cotloanele UE
In tara, a dat chix cu orice intentie sau program propus. Romania educata, zero. „Guvernul meu”, zero. O majoritate parlamentara favorabila, zero. Romania prospera si moderna, zero. Zero a marcat si afara, neiesind cu nimic in evidenta. In timp ce Romania era luata la bani marunti, as spune fara drept temei, Iohannis nu a avut nicio reactie. A preferat tacerea complice opiniilor lui Juncker si Timmermans, insusindu-si punctele lor de vedere. Ciudata atitudine a unui presedinte care mai vrea inca un mandat. Nu e clar pozitia cui o apara. A lui sau a Romaniei? Asta nu il impiedica insa sa se vada din nou presedinte, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Este evident ca Iohannis prefera postul de lacheu prin cotloanele UE. Foarte bine. Atunci, la cat mai multi ani departe de Romania!
