Cum scandalul in care este implicat cel mai mare creditor al Germaniei incepe sa miroasa tot mai urat şi in joc sunt sute de milioane de euro, „locomotiva” comunitara ar face mai bine sa priveasca in propria ograda decat sa se raţoiasca arogant la ţarile din estul Europei (cu predilecţie spre Romania) ca sunt corupte. Spalarea de bani de la Deutsche Bank şi cartelul Dieselgate nu-s scandaluri de corupţie ?
Sunt, dar au fost trecute suspect de uşor cu vederea şi de UE şi de Berlin, pana in ultimul moment, cand nu mai avut loc de intors. In acelaşi registru iese la rampa CEO-ul D. Bank şi cere ca angajaţilor acuzaţi trebuie sa li se aplice prezumţia de nevinovaţie. „Daca am avea idei preconcepute despre angajaţii noştri de la Deutsche Bank – in special despre cei care lucreaza la probleme importante – ceva ar fi profund greşit aici”, a spus Christian Sewing. Tare. Dar şi mai tare e cum au gasit autoritaţile germane “doi angajaţi”, ale caror nume inca nu au fost facute publice, suspectati ca nu au raportat cazuri de spalare de bani pentru tranzactii in valoare de 311 milioane de euro sau chiar de 350 de milioane de euro, sume “scurse” catre organizaţii din Insulele Virgine Britanice in 2016. Clienţi importanţi ai bancii (circa 900) au evitat plata taxelor in tarile natale, prin transferarea banilor catre paradisuri fiscale. Scandalurile Deutsche Bank şi Dieselgate au un numitor comun: ambele au fost dezvaluite din afara Germaniei, Panama Papers şi SUA. Banca germana mai are o pata pe reputaţie, pagubele uriaşe provocate clienţilor in vanzarea de credite ipotecare in 2007, dupa care a fost obligata sa plateasca 7,2 miliarde de dolari dupa o inţelegere cu Departamentul american de Justiţie.
