Mai sunt cateva luni. Presedintele Traian Basescu probeaza treninguri. Sa nu probeze si pijamale. Sau in fine. Care o mai fi moda pe la Poarta Alba. Situatia e delicata. Mai sunt cateva luni. N-avem presedinte.
Nu putem conta pe nimeni. La prezidentiale traim ca la Sevilia ’86. Lacatus se duce la celebrul nea Imi. Ia mingea si prabuseste o intrebare. “Ce, nea Imi?”. Si deja era suficient. Dar continua. “Nu vrea nimeni sa traga?”. Intrebati in legatura cu candidatura, toti se vara discret si barbateste in discursul solemn, apasator, matur deci responsabil. “Vom avea niste discutii in cadrul partidului. Si daca se va ajunge la concluzia ca eu sunt cel mai potrivit…”. Va avertizez. Sunt discursuri care va pot afecta emotional. In realitate, logica ne spune ca sunt valabile doar doua scenarii ca sa justifice rational situatia asta hazlie. Cu cat isi asuma mai tarziu postura de candidat, cu atat timpul de eroziune in lupta cu tabara adversa e mai scurt. Si cealalta versiune e cea fatalista. In care nu mai e nimic de facut. E clar pentru cine sunt facute cartile. Si atunci doar pe tampiti ii mai vezi privind emotiv spre functia de presedinte. Oficial, lucram cu doua variante. Fara Ponta. Nu stiu altii cum sunt. Dar eu pe Iohannis as miza. E nevoie de cineva cu planuri pe termen lung. La el totul dureaza mult. Numai discursul de instalare la el ar dura doua mandate, pana-l termina. El merge pe termen lung. Plesu se plangea de lungimea culoarelor de la Cotroceni. Va dati seama, la ritmul de mers al lui Iohannis. E posibil un mandat sa nu-i fie suficient sa ajunga in birou. D-aia zic. As merge si pe asta de la PMP. Dupa atata suferinta aspectuala, e nevoie de un presedinte cu freza misto. Cristian Diaconescu. Se termina in Escu. Ar fi o continuitate. La Antonescu era o problema de limbaj dublu. Reprezenta dreapta. Dar freza o facea pe stanga. Diaconescu o are pe centru. Da putin echilibru. Om mai vedea. Lasati, ca va fi bine!