Cu zece zile in urma, rabinul Menachem Margolin, presedintele Asociatiei Europene a Evreilor, declara despre exprimarea lui Iohannis, ca „cine stie ce intelegeri secrete face Dragnea cu evreii”, ca „folosirea unui astfel de limbaj, incarcat cu conotatii si subtilitati sinistre, poate fi folosit de elementele dubioase din societate si, in mod firesc, declanseaza semnale de alarma in randul comunitatii evreiesti”. Putea sa evite presedintele conotatia peiorativa? Evident. De ce nu a facut-o? Pentru ca, pana acum, Iohannis nu a dat niciun semn ca s-ar topi de dragul poporului ales.
Sa lasam deoparte scuzele invocate de el si sprijinite de afirmatii ca ar fi fost laudat si decorat de acestia. Hai sa nu exageram. Acolo e vorba doar de protocol si atentii diplomatice, o medalie, o diploma, un titlu si o poza cu chipa pe crestet.
Macinat de dusmanie
L-am vazut pe Iohannis cand vorbea despre vizita in Israel a Vioricai Dancila si a lui Liviu Dragnea. Liber, fara discurs pregatit dinainte. Un ton greu, incarcat si voit arogant. Daca ar fi beneficiat de un text scris, in mod cert consilierii nu ar fi lasat sa scape o asemenea exprimare prosteasca, fara sustinere. Mai mult, termenul „evrei”, care in cuvantarea unui politician lasa loc de prea multa interpretare, nu ar fi aparut niciunde, ci doar „israelieni”. Si numai daca era cazul. Iohannis a fost insa spontan, dandu-si arama pe fata. Ii uraste deopotriva pe Dancila si Dragnea pentru figura facuta, dar si pe evrei. N-are decat sa nege, dar nu stiu pe cine poate convinge de contrariu. Daca e sa arunc o privire in urma cu cativa ani, descopar suficiente dovezi ca Iohannis, dupa cum spuneam, nu se da in vant dupa poporul ales.
Trucul cu judecata
Este de ajuns sa parcurgi documentatia despre Forumul Democrat al Germanilor din Romania (FDGR) ca sa intelegi mai mult decat ar vrea germanii sa arate. Pe scurt, FDGR a luat fiinta dupa 1989, condus o vreme de Klaus Iohannis. Printr-o actiune introdusa la instanta s-a solicitat recunoasterea Forumului ca succesor in drepturi fata de Grupul Etnic German. Numai ca Grupul fusese desfiintat de Regele Mihai la incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale si considerat organizatie fascista de catre toti Aliatii. Si, daca tot s-a declarat succesor, FDGR a vrut si bunurile confiscate de statul Roman de la Grupul Etnic German. Pe Iohannis nu l-a interesat ca, pur si simplu, prin actiunea lui calca in picioare declaratia de Armistitiu a Aliatilor din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Trucul a fost simplu. Iohannis era si primar si presedinte al FDGR. Practic, a depus o cerere impotriva lui, printr-un consilier. Dupa care si-o fi ras in barba de cat de usor a fost. Iohannis presedintele il da in judecata pe Iohannis primarul, dupa care primarul lasa lucrurile sa curga de la sine. Iar instanta, cu o usurinta suspecta, i-a satisfacut pretentiile. Ca Iohannis primarul nu se reprezenta pe sine, ca persoana fizica, ci reprezenta Sibiul, care s-a vazut deposedat de o avere considerabila, nu mai are importanta. Important era doar ca bunuri estimate intre 15 si 18 miliarde de euro au ajuns unde a vrut el.
Am luat? Sa fie primit!
Grupul Etnic German, lucru cunoscut, a confiscat pe timpul functionarii lui in timpul razboiului o sumedenie de proprietati. Buna parte dintre ele apartineau evreilor. Le-au fost luate si gata. Nu am auzit ca dupa ce s-a vazut stapan peste bunurile revendicate si dobandite de organizatia pe care o conducea, in speta FDGR, Iohannis sa spuna hai sa dam evreilor inapoi ce au confiscat fascistii. Nu am auzit sa existe vreo dispozitie venita din partea lui, ca presedinte al Forumului, prin care evreilor care au avut de suferit de pe urma abuzurilor naziste sa li se acorde despagubiri materiale. Si nici ca Iohannis sa pledeze public pentru cauza lor, cerandu-si scuze si recunoscand incalcarea legii, nu am auzit. Iar asta nu mi se arata a fi iubire. Mai degraba pare o ura greu stavilita, care, din cand in cand, ii scapa printre scrasnete de masele.