Trezit printr-o minune doar de el stiuta la viata politica, Klaus Iohannis dovedeste ca in el zac ingropate adevarate instincte de pradator din moment ce nu a ezitat sa-si ucida din prima concurenta, respectiv pe Dacian Ciolos.
Politician cu profil european si in plus beneficiar al unor solide legaturi la Bruxelles, Dacian Ciolos ar fi putut convinge/seduce electoratul de dreapta, mai ales pe cel cu mintea asezata. Mai mult, realizand ca a pierdut deja prea mult timp, Ciolos s-a repliat si imediat dupa reactivare a si anuntat ca va candida, anul viitor, la Presedintie. O intentie care, odata declarata, l-a adus in coliziune directa cu Klaus Iohannis, presedintele in exercitiu dorindu-si si el al doilea mandat. O situatie mai mult decat neplacuta din moment ce Iohannis si Ciolos se bat pe acelasi electorat, de dreapta, unul deja bulversat si faramitat de lipsa de performanta si profesionalism demonstrata de partidele mai vechi sau mai noi care activeaza in aceasta zona. Realizand din start pericolul reprezentat de Ciolos, Iohannis nu a mai stat pe ganduri ca de obicei, a uitat si de ingrijorarile sterile si a pus mina pe barda: si-a anuntat la randul lui intentia de a candida pentru a doilea mandat la Cotroceni, in 2019. Anunt facut netam-nesam dar care a cazut direct pe grumazul Opozitiei.
Dreapta, sfartecata si pe viitor prin gratia presedintelui
Dornic sa-i ia fata lui Ciolos, Iohannis nu a tinut cont ca anuntul privind candidatura sa ajuta PSD-ul in cea mai delicata situatie traversata de social-democrati. Practic, Iohannis a deturnat o mare parte din atentia acordata de mass-media tocarii PSD-ului cu Dragnea cu tot, oferind astfel o nesperata ”pleasca” pesedistilor. Si mai pagubos este ca acelasi anunt baga si mai rau in boala dreapta romaneasca din moment ce aceasta se trezeste cu o speranta abia inmugurita – Dacian Ciolos – ucisa din fata. Pe de alta parte, Iohannis a demonstrat timp de aproape patru ani ca este incapabil sa uneasca dreapta, ba nu a fost in stare nici macar sa tina PNL-ul la o cota electorala cat de cat decenta. Recapituland, grabindu-se sa-si cucurigheze candidatura, Iohannis nu a reusit decat sa mentina dreapta fragmentata si sa-i tina departe de urne pe cei care privesc cu suspiciune atat spre el cat si spre PNL-ul condus de Ludovic Orban. Odata ratata unificarea dreptei, este clar ca vor exista unii din aceasta zona care vor insista totusi sa candideze la prezidentialele din 2019 – fapt care nu va face altceva decat sa ridice mingea la fileul PSD-ului. Un PSD care, sa nu uitam, a castigat Bucurestiul in 2016 pe mana prostiei dreptei – o ”reteta” pe cale sa fie repetata si la viitoarele alegeri prezidentiale. Alegeri la care PSD se va prezenta ca de obicei bloc iar dreapta – tot ca de obicei – faramitata. In plus, lumea stie deja ce-i poate (sau mai bine zis ce nu-i poate) pielea lui Iohannis iar asta inseamna ca o navala la urne ca in 2014 ramane doar o fila de poveste. O poveste cu sfarsit nefericit, ca atatea altele in Romania zilelor noastre. In fond, happy-end-ul cu repetitie este doar o marca cu valabilitate americana.