Justiției îi este frică de justiție

Călin Popescu Tăriceanu a cerut Consiliului Superior al Magistraturii desecretizarea anexelor la protocoalele secrete SRI-DNA-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe de altă parte, Lia Savonea, președintele CSM, i-a solicitat și ea Procurorul General, Bogdan Licu, dar și lui Eduard Hellvig, directorul SRI, desecretizarea acelorași anexe. Și ce dacă au cerut? Stricăm jocurile de culise tocmai acum, când între justiție, partide, societatea civilă și Cotroceni s-a așternut o concordie vopsită cu bidineaua? Acum, când nu mai mârâie nimeni? Tocmai acum, când PSD a deprins plăcerea de a face sluj?

Desecretizarea anexelor, cerută de magistrați cărora nu le poți îndoi coloana vertebrală, nu pare a avea, totuși, șanse de rezolvare. Sunt prea multe dedesubturi care ar putea pune România pe jar. Se va trage de timp la nesfârșit, se vor inventa tot soiul de motive, inclusiv că nu se găsește cheia de la fișetul în care hârtiile astea domiciliază.

Și dacă mai e nevoie de ei?

Conform ultimelor informații, anexele respective ar conține inclusiv numele magistraților care au făcut pactul cu diavolul, punându-se în slujba serviciilor pentru a sluji o cauză străină legii. Teoretic, dacă desecretizarea s-ar produce, aceștia ar trebui să-și dezbrace robele și să-și vadă de drum. Cariera lor în justiție ar trebui să se încheie în momentul în care numele ar fi făcute publice, văzându-se și în ce dosare au lucrat, pronunțând sentințe la ordin. Practic, acest lucru nu se va întâmpla însă, pentru că statul paralel, despre care Viorica Dăncilă declara că nu știe ce e și nu știe dacă există, ei bine, statul paralel nu va accepta înfrângerea. Nu va fi de acord să i se demanteleze mecanismul odios pus la cale pentru a controla clasa politică în numele unei false anticorupții sau modalitatea prin care prin care mediul de afaceri românesc a fost distrus, făcând loc concurenților externi. Și, evident, nu va tolera ca oamenii pe care i-a folosit să fie demascați și eliminați din justiție. Dacă mai e nevoie de ei?

Cu cătușele la brâu

Doar naivii pot crede că sistemul inventat pentru controlul total al românilor și-a încetat existența odată cu trecerea pe tușă a Codruței Kovesi sau a lui Augustin Lazăr. Nici pomeneală, a luat doar un răgaz pentru a-și trage sufletul și a se regrupa. Câteva dosare în care a pierdut, nu le pot aprecia numărul, nu înseamnă că DNA a fost pusă cu botul pe labe. Procurorii sau judecătorii folosiți pentru a da soluții în cauzele delicate sunt în continuare prinși în același sistem. Dacă ar fi dați în vileag, ar ajunge la judecata Consiliului Superior al Magistraturii și, în mod cert, ar fi îndepărtați din justiție. Iar cei care au suferit în urma aberațiilor din dosarele lucrate de aceștia le vor cere socoteală, le vor cere să răspundă pentru faptele lor. Or, tocmai de o astfel de justiție îi este frică Justiției. Apoi, e o chestiune de vanitate. Cum să fie ei puși la zid, tocmai ei care, vreme de zece ani sau mai bine, au condus România cu cătușele la brâu?

Toate tunurile pe Adina Florea

Că Justiția se teme de justiție o dovedește și amânarea până la calendele grecești a confirmării Adinei Florea la conducerea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Consiliul Superior al Magistraturii, îndrituit cu validarea ei pe post, a avut grijă ca de trei ori consecutiv să nu se întrunească cvorumul necesar.

Chiul pe față, fără jenă. Manevrele și motivul născocit dovedesc că statul paralel e mai vioi ca oricând. Degeaba a insistat Lia Savonea, președintele Consiliului, șapte magistrați au invocat cu obstinație că până nu se traduce raportul Comisiei de la Venția și nu intră în posesia lui nu votează. Exact cum ați auzit, nu votează! Iar asta pentru că, susțin cei șapte, acolo ar scrie că Secția trebuie desființată. Nimic mai fals. Că raportul Comisiei conține, de fapt, doar recomandări, nu mai contează. Comisia ne poate doar recomanda, nu și impune. Pe de altă parte, Ludovic Orban forțează în Parlament desființarea aceleiași Secții, solicitînd ca în sesiune extraordinară să se dezbată în Senat, în procedură de urgenţă, proiectul de lege iniţiat de PNL în acest sens.

Am greșit, dar nu plătim

Este evident că Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție stă multora în gât. Procurorii și judecătorii se tem că ar ajunge în anchetele colegilor lor și trași la răspundere pentru faptele comise de-a lungul timpului. Și nu e vorba de faptul că au scuipat pe stradă sau că s-au luat în gură cu polițiștii de la Rutieră. E vorba de potlogării inimaginabile comise în timpul anchetelor, de probe măsluite sau plantate în dosare, de rețineri și arestări abuzive, de umilințele la care și-au supus învinuiții, de depășirea limitelor profesionale, de sentințe pronunțate la ordin, pe baza indicațiilor primite în „câmpul tactic”.

Procurorii se tem cel mai tare de instituția păstorită de Adina Florea. Nu acceptă, sub nicio formă, că a venit vremea în care se trage linie și se fac socotelile. Obișnuiți să nu dea seama de nimic, nu au cum să accepte că trebuie să mai și răspundă. Ai greșit, plătești, asta ți se spune când ajungi în fața lor. Însă când ei ajung să fie anchetați, asta nu mai este valabil.