Nu cred sa fi fost vreodata un spectacol din justitie mai mizerabil ca acum. Vechea garda, ranita la orgolii si mai ales la interese, nu e dispusa sa faca niciun pas inapoi. Trage cu dintii de ce a mai ramas din statul paralel, mizand prosteste pe reabilitarea sistemului mafiot care l-a creat si l-a condus. Oamenii acestia ori nu vor ori nu pot sa inteleaga ca, pentru a deveni credibila, justitia trebuie sa se primeneasca pana la nivel de aprod de judecatorie. O justitie politizata sau slugarnica fata de presedinte si condusa de SRI se poate numi oricum, numai justitie nu.

Putin cate putin ies la iveala imagini care demonstreaza ca preocuparile justitiei, impartitoarea de dreptate, nu prea au legatura cu dreptatea. Cand Cristina Tarcea, presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, „considera procurorul o specie superioara avocatului” – l-am citat pe Liviu Plesoianu – incepi sa te dumiresti ce se intampla in interiorul sistemului care ne-a guvernat. Si inca ne mai guverneaza.
Canibalism profesional in numele dreptatii
Daca ridici un pic coltul cortinei, descoperi un angrenaj monstruos in care, odata prins, nu mai ai nicio sansa de scapare. Oameni trimisi la puscarie doar pe baza unor denunturi, fara alte probe la dosar. Iar de aici se intelege ca rolul procurorului era doar sa incropeasca un dosar, mai departe avea cine sa se ocupe de inculpat si sa-l invete minte. Sa-l fereasca sfantul insa pe judecator sa nu pronunte o condamnare zdravana, pe placul stapanului. Sau sa dea o achitare pentru lipsa de probe. Devenea urmatoarea victima a sistemului din care, culmea, facea si el parte, pentru ca procurorul se putea sesiza pentru un pretins abuz in serviciu. Canibalismul asta profesional se numeste justitie? Asta este justitia pentru care Iohannis s-a dat si se da de ceasul mortii si face circul asta gretos? Asta este justitia pe care strada si opozitia o apara? Asta este justitia pe care ambasadorii sau emisarii naimiti ai Europei si Americii o protejeaza si o ridica in slavi?
Justitie sau politica?
Cu ce fel de justitie avem de-a face cand primul judecator al tarii scapa caii din darlogi si o ia pe aratura politicii, dandu-si cu parerea despre revocarea Codrutei Kovesi? Cata incredere poti avea intr-un inalt magistrat care il ia la refec pe insusi ministrul Justitiei? Nici nu mai are importanta ce a spus, e vorba de simplul fapt ca avea obligatia, ca si in alte situatii, de a se abtine. De cat credit mai poate beneficia Cristina Tarcea din moment ce incalca prevederea care ii interzice sa se exprime public cu privire la procese aflate in curs de desfasurare, fiind vorba de procesul liderului PSD Liviu Dragnea? Ori e justitie ori e politica?
A naibii onoare, zau!
Mai are rost sa vorbim despre moralitatea procurorilor cand dai peste un Onea sau un Negulescu, experti la paradit destine? Ani de zile si-au facut de cap nestingheriti, avand-o in spate pe Laura Codruta Kovesi, care nu contenea cu aprecierile la adresa lor. Si mai e un Eva, un Papici, un Man, o Camelia Bogdan si inca multi altii care cred ca republica procurorilor e nemuritoare. Si mai avem chiar si o Codruta Kovesi, fosta sefa DNA, corectitudinea intruchipata, despre care tocmai a iesit la iveala ca a beneficiat de o locuinta de serviciu desi mai avea una, proprietate personala. Ca sa nu existe vreo confuzie, e una si aceeasi cu Laura Codruta Kovesi decorata mai abitir ca un general al Armatei Rosii si pentru care Klaus Iohannis a fost la un pas sa-si rupa gatul aparand-o. Despre ce onoare o fi vorba aici, naiba stie.
Cine raspunde?
Interesant este si ca doi dintre procurorii care s-au inscris pentru a ocupa functia libera de sef al DNA pare ca nu au inteles mare lucru din mersul schimbarilor nu numai dorite, dar si necesare in justitie. Marius Iacob, fostul loctiitor al Codrutei Kovesi, o fi un bun profesionist, nu ma lansez in comentarii. Dar simpla lui prezenta in imediata ei apropiere, fapt ce mi se parea mai degraba a fi un fel de scut, nu-mi inspira multa incredere. Cel putin jumatate din secretele murdare ale institutiei ii sunt si lui cunoscute. Si a tacut ca pestele. Apoi, Florentina Mirica, un obscur procuror de la un parchet de judecatorie ajuns sa se ocupe de anchetarea magistratilor, este exact bomboana de pe coliva justitiei. Dincolo de relatiile prin care a ajuns la DNA, ce o mai recomanda pentru pentru cea mai inalta functie din pacaleala asta de anticoruptie? Este foarte adevarat ca procuroarea Mihaiela Moraru Iorga a afirmat ca DNA trebuie sa-si asume greselile. De acord, dar numai atat? Isi cere scuze si gata? De raspuns, nu raspunde nimeni?