Serviciile Secrete Venusiene au găsit zilele trecute pe plaja unui ocean de pe Planeta Venus o servietă jerpelită al cărei conținut a înfierbântat Cultura Galactică. Servieta a călătorit prin lichiditatea universului, semn că universul e construit într-un fel straniu pe care încă noi nu l-am înțeles prea bine. În servietă zăcea un jurnal ciudat.
Scris de câțiva ofițeri de Securitate care aveau misiunea de a-l monitoriza pe filozoful Constantin Noica. Cei care l-au scris, își exprimă de-a lungul paginilor și diverse îngrijorări. Ei spun că Securitatea din acei ani era deja conectată la Oculta Internațională fără știrea lui Nicolae Ceaușescu și că foarte mulți dintre cei din eșaloanele superioare erau deja inițiați în diverse taine de la Lumea Interioară care există în adâncurile planetei la găurile de vierme din univers și portalurile magice prin care poți călători prin timp.
Securiștii povestesc și despre două personaje enigmatice, din eșaloanele superioare, care au aterizat la Păltiniș pentru a se întreține cu filozoful Constantin Noica pe diverse teme. Au fost înregistrate toate discuțiile. Constantin Noica ar fost de acord să-l sprijine pe Nicolae Ceaușescu, manifestând foarte multă disponibilitate în acest sens, scriu securiștii din eșaloane inferioare. Totul pare cusut cu ață albă a reflectat unul dintre ofițerii Serviciilor Secrete Venusiene. El a luat legătura cu omologul său din Srviciile Secrete Marțiene care, se pare, avea mai multe informații proaspete despre mișculațiile de pe Planeta Pământ.
În sfârșit, Jurnalul Securiștilor de la Păltiniș a fost publicat la o editură ochioasă de pe Saturn și uite că, zilele acestea, Jurnalul Securiștilor de la Păltiniș se vinde prin Galaxie ca pâinea caldă. Unii corifei filozofici de pe Planeta Pământ s-au arătat foarte ofuscați de toată povestea asta și au cerut explicații galactice dar, vezi bine, nu au fost luați în seamă. Și, cum evenimentele cosmice se văluresc în chip amețitor, apariția unei planete călătoare, venită din oceanul primordial, a pus într-un con de umbră Jurnalul Securiștilor de la Păltiniș. Un editor isteț a făcut însă un joc electronic pe temele din jurnal și a cîștigat bani frumoși pentru că milioane de copii de pe Jupiter s-au înghesuit să-și descarce jocul de pe serverele editurii. În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea Culturii e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent.
Spiritul liber violentează Cultura părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al Culturii prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la Cultura ca autoritate.
Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum Cultura ar aştepta sosirea unui altuia. Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, Cultura se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune.
