Testăm cum vrem, cât vrem și pe cine vrem. Aceasta pare a fi deviza autorităților autoinstaurate la butoanele pandemiei. Numărul mic de testări, comparativ cu orice stat european sau non-european, asigură însă un control perfect al pandemiei. Pentru că cei care nu știu că sunt purtători asimptomatici ai virusului reușesc să-l împrăștie încet, încet, asigurând, astfel, o perpetuă stare de urgență sau de alertă.
După mai bine de două luni de la decretarea stării de urgență, România continuă să testeze extrem de puțin. Și asta în condițiile în care există suficiente aparate PCR și teste rapide, precum și suficiente kituri pentru acestea. Încercările repetate ale primarului Capitalei, Gabriela Firea, de a iniția o testare masivă în București au fost rând pe rând sabotate, pe motiv că nu este momentul. De ce este atât de importantă testarea? Foarte simplu. Pentru că ea arată, în primul rând, câți români au fost infectați cu noul coronavirus și s-au vindecat fără măcar să fi știut că au fost bolnavi, și, în al doilea rând, pentru că numai așa poți opri evoluția epidemiei. Oamenii depistați pozitiv vor ști acest lucru și vor fi izolați de ceilalți sănătoși, prin impunerea obligației de a nu-și părăsi locuințele. Atâta vreme cât îi lași liberi pe străzi, aceștia vor continua să împrăștie virusul pe o perioadă îndelungată până când se va fi realizat și imunizarea colectivă. Însă autoritățile nu vor acest lucru.
Testare selectivă
În prezent au rămas în vigoare aceleași reguli impuse la începutul stării de urgență de către Institutul Național de Sănătate Publică, de a testa doar anumite categorii de persoane. Astfel potrivit recomandărilor de prioritizare a testării pentru Covid-19 elaborat de INSP la data de 14 mai, vor fi testate doar persoane simptomatice, inclusiv personal medico-sanitar si auxiliar, contacți apropiaţi simptomatici ai cazurilor confirmate, pacienţi programați pentru transplant şi donatorii de organe, ţesuturi şi celule stem, pacienți oncologici asimptomatici aflați în curs de chimioterapie și/sau radioterapie, pacienți hemodializaţi asimptomatici -de 2 ori pe luna, persoane instituționalizate asimptomatice la internare și la revenire în centru, personalul de îngrijire din centre rezidențiale, gravidele asimptomatice care se află în carantină/izolare la domiciliu sau au fost contact apropiat cu un caz confirmat–în ziua 14, dacă nu au devenit simptomatice, precum și personal medico-sanitar și auxiliar asimptomatic contact direct cu caz confirmat, în a 6-7-a zi de la ultimul contact posibil infectat.
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, ignorat
Autoritățile epidemiologice europene continuă să ceară statelor europene îmbunătățirea testării și extinderea capacității de testare, însă România ignoră aceste măsuri. De la declararea stării de alertă, în 15 mai, numărul testărilor a variat extrem de mult, cu un maxim atins, la raportarea de ieri, de 10.440 de teste. Media testelor făcute între 15 mai și 20 mai a fost de 7.000 de teste pe zi, ceea ce înseamnă enorm de puțin. Noile cazuri de Covid-19 depistate în aceste zile au variat și ele între 155 și 219, arătând o pantă descendentă. Însă este clar că o testare accelerată, de cel puțin 20.000 de teste pe zi, ar scoate la iveală un număr dublu de cazuri Covid-19. Cazuri ce ar fi scoase din schema de circulație a virusului și ar conduce la încetinirea răspândirii acestuia. De remarcat și faptul că, la ora actuală, în România sunt înregistrați 7.031 de bolnavi Covid, din care doar 198 sunt cazuri grave, restul fiind asimptomatici și cazuri ușoare. Cu asemenea cifre este aproape imposibil să menții stări de alertă și stări de urgență, pentru că a dispărut justificarea sufocării spitalelor cu pacienți grav bolnavi. Și tot ceea ce rămâne este doar jocul meschin al testărilor, care să arate că pandemia este printre noi.