Cand au aparut primele clone umane, calea a fost deschisa: orice cosmar a devenit posibil. Dementele lui Frakenstein sau Jekill aprind acum mintile infierbantate ale oricarui savant frustrat, care vrea sa se ia la intrecere cu Dumnezeu.
O echipa de cercetatori argentinieni, care deja clonase o vaca producatoare de insulina, a introdus simultan doua gene umane in genomul unui mamifer: o vaca a primit doua gene umane, care controleaza productia de lapte matern la femeie. Acestea vor face ca laptele vacii sa contina lactoferina si lisozima, doua proteine abundente la femeie, dar care lipsesc aproape cu dezavarsire la vita. Lactoferina si lisozima favorizeaza asimilarea fierului, producerea de globule rosii, dezvoltarea dintilor si a anumitor celule intestinale la copiii care le consuma. Este o sansa din trei ca aceste calitati sa se transmita la vietii fatati de vaca modificata genetic, scrie Jacque Attali pentru L’Express.
[youtube]NCxobPeitRU[/youtube]
La prima vedere, pare o mare realizare: de ce sa critici o tehnica permitand ameliorarea sanatatii copiilor prin ameliorarea calitatilor laptelui pe care il consuma? Totusi, multe intrebari se ridica: este consumul acestui lapte de vaca lipsit de riscuri? O vaca astfel clonata si modificata, mai este ea o vaca? Sau mai curand inseamna aparitia unei noi specii? Are aceasta o dimensiune umana? Si, in fine, sa ii consumi carnea nu este un act de canibalism?
Asemenea intrebari au o importanta cu atat mai mare cu cat inovatia de acum, minora in aparenta, se inscrie intr-un ansamblu de mutatii mult mai vaste, care permit deja, sau vor permite in viitorul foarte apropiat, ca animalele sa fie inzestrate cu gene umane, si, actionand asupra celulelor stem, sa face organele de animale compatibile cu specia umana si, in viitor, sa faca posibile transplanturile de organe de la animal la om!
Mai mult, se vor crea specii noi de animale, adevarate himere, capabile sa intervina in mediile dificile, neprielnice omului, radioactive, de exemplu, sau sa inlocuiasca oamenii in razboaie. Si, mai departe, intalnirea dintre domeniile informaticii, genomicii, nanotehnologiilor si neurostiintelor vor permite omului sa creeze alte specii, pe care saptamanalul francez le numeste supra-umane, hiper-umane.
Nu avem prea multe de sperat, scrie Attali. O bariera mondiala care sa transforme genomul in sanctuar este foarte improbabila. Se vor gasi mereu locuri putin costisitoare unde sa se faca asemenea experimente de cosmar. Se vor gasi si justificari: promisiunea de a vindeca bolile rare sau de a prelungi speranta de viata a omului… Si chiar daca Occidentul inca rezista, tarile in curs de dezvoltare, de la Argentina la China, trecand prin Brazilia si maine prin Nigeria si Indonezia, vor fi bucuroase sa ii gazduiasca pe cercetatorii gata de orice. Si Attali conchide: dupa ce s-a debarasat de Dumnezeu, omul e acum gata sa se debaraseze de sine insusi.