Izmenele interesului national

George Patton a fost general de patru stele, toate obtinute in ultima conflagratie mondiala. Gabriel Oprea are si el patru stele, fara a participa la vreun razboi. Singurele lui lupte reale s-au dat cu intendenta, cu obielele si izmenele trupei. De aici si porecla „Generalul Izmana”. E alunecos ca o alifie „Strugurel”, ca sa nu-i crape buzele cand vorbeste despre interesul national. Sintagma, a constat el, prinde la orice prost care casca gura. Si o foloseste oricand camerele il au in prim-plan.

Nu exista combinatie politica in care numele lui sa lipseasca, fie ca a tropait pe veranda partidului, fie ca a intrat pe usa din spate. Daca-l intrebi de ce, la cate stele si pregatire are, nu a participat la nicio lupta prin Afganistan, sigur te lasa cu ochii-n soare in asteptarea raspunsului. O fi vazut si el ca la razboi se mai si moare, pe cand in politica doar se castiga.

Lovit de onoarea politica

Politica, evident, nu poate sta in fundul gol in fata natiunii. Pe faza, Oprea si-a asumat capacitatea de a-i pune macar izmene in numele interesului national. Nimic, in Romania perioadei lui de tranzitie prin politica, nu se putea face daca nu era in interes national. De la doctorate plagiate si pana la infiintarea unor scoli, colegii si pravalii de informatii, poreclite academii, totul era  de interes national. Chiar si UNPR, la care eu ma uit ca la un avort minunat, tot din interes national s-a nascut.

Pai unde sa se duca evadatii de atunci din PSD, cand pe Oprea, miseleste, l-a lovit onoarea politica in moalele capului? Niciodata, insa, generalul din constelatia izmenelor nu va spune cat la suta a fost – si este –  interesul lui personal.

Totul pentru tara

Onoarea este punctul forte al lui Gabriel Oprea. Fie ca e cea militara – aici istoricii trebuie sa mai sape – fie ca e cea generata de spiritul de turma. Doar onoarea l-a impiedicat sa declare, desi a fost intrebat de sute si mii de ori, daca Laura Codruta Kovesi a fost in sufrageria lui, in noaptea alegerilor prezidentiale din 2009. Tot onoarea nu l-a lasat sa spuna, atatia ani de zile, cum el, Maior si Ponta isi imparteau functiile din varful piramidei. In mod cert era tot o problema de interes national, ca doar nu isi alegeau functiile de premier, sef de stat si de sef la SRI pentru ei. Totul era pentru tara, ca sa-fie bine sa nu-i fie rau.

Ciuruirea izmenelor

Marturisirea pe care a facut-o recent la Realitatea TV, referitoare la participarea Codutei Kovesi la conspiratia sufrageristilor, in noaptea de care vorbesc, nu este deloc socanta. Socanta este doar formula prin care a ales sa recunoasca: „Va spun din toata inima, nu am invitat-o eu”. Adica nu e de vina el. Ca un barbat adevarat, dom’le, cu tarie de caracter si multa demnitate. Ca un general cu patru stele, mandru, care stie ca a recunoaste fara ordin echivaleaza cu o rafala care-i ciuruieste izmenele si-l vatameaza la interesul personal, ascuns in intereseul national. El e un general dintr-o bucata si un politician respectabil, nu recunoaste decat daca sta la taclale cu vreun spalator de cadavre.

Arta ipocriziei

Jocul lui „Izmana” nu mi se pare greu de descifrat. A simtit in aer duhoare de cadavre politice, de un pic de macel pe ici colo, de o ciosvarta care se poate smulge pentru un festin in spatele frontului. A simtit ca e momentul sa iasa din barlogul in care a hibernat cu demnitate si onoare. Sau asa a primit ordinul? Probabil un ordin pentru interesul national al celor care ba ii admira, ba ii spala izmenele de patriot scolit in arta demagogiei si a ipocriziei.