În România se importã carne cu o zi valabilitate din care se fac apoi mezeluri, acuzã preşedintele Ligii Asociaţilor Producãtorilor Români. Acesta susţine cã mãrfurile vin din stocurile rezervelor de stat ale diferitelor ţãri şi din cele ale rezervelor militare.
Fermierii români susţin cã este imposibil ca produsele agroalimentare din import sã fie mai ieftine, având în vedere cã cei din afarã au aceleaşi costuri. “Nu poate sã-mi spunã nimeni cã, atâta timp cât inputurile la nivel mondial au acelaşi preţ, cã ãla de afarã vinde sub preţul de producţie, adicã în pierdere. Asta înseamnã cã marfa lui are o problemã. De exemplu la carne expirã mâine. Ei o aduc repede în România încã în garanţie, fac noaptea sau a doua zi salam, cârnaţi, le pun termen de garanţie 60 de zile şi vând marfa pe piaţa noastrã. Dacã au contingente de marfã de genul acesta, decât sã mai cheltuie sã o transporte, sã o ducã şi sã o distrugã, îi mai dau şi bani cã-i face curãţenie în depozit. Nu înţeleg când spun cã aduc de afarã cã este mai ieftin. Cum aşa? Cât costã petrolul la mine costã şi la el. Furajul pe care îl folosesc la pãsãri, de exemplu, are un preţ mondial, la bursa de la Madrid. Şi mai puneţi şi costurile transportului la orice produs pe care îl aduc de afarã. Şi atunci cum sã fie mai ieftin? Alea sunt produse care ori sunt refuzate, ori sunt acele produse rãmase dupã schimbarea rezervelor de stat, a rezervelor militare. Şi asta se întâmplã pentru cã autoritãţile române nu îşi fac treaba”, ne-a declarat Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţilor Producãtorilor Români.
Proiectul aprozarelor, nãscut mort
Alternativa la o piaţã îmbibatã de produse din import, care îi împiedicã pe fermieri sã-şi vândã marfa, a fost gãsitã de ministrul Agriculturii, Petre Daea, prin înfiinţarea vechilor aprozare, o mãsurã despre care nu s-a mai auzit nimic. Ministrul anunţase înfiinţarea Casei Române de Comerţ Agroalimentar ”Unirea”, care se dorea a fi o rețea de magazine de stat, prin care va fi sprijinit producătorul autohton. “Casa aia s-a nãscut pe 1 decembrie 2018, de aceea a fost denumitã <<Unirea>>. A fost, de fapt, un avorton, pentru cã a murit înainte de a se naşte. În situaţia datã este imposibil de implementat aşa ceva, pentru cã este nevoie de foarte mulţi bani, pentru cã trebuie infrastructurã, magazine, utilaje de transport, foarte mulţi angajaţi. Statul avea posibilitatea unor mãsuri mult mai simple, cum ar fi impunerea unor restricţii de import, cum fac şi celelalte ţãri. Şi ca sã nu spunã restricţii, sã impunã nişte condiţii de calitate, de exemplu. În afarã ne pun nouã condiţii pe care nu avem cum sã le îndeplinim. A venit, de exemplu, un egiptean la mine şi mi-a cerut un standard de calitate la grâu care nici nu existã pe piaţã şi asta doar pentru a diminua preţul. Aşa ne fac şi în Europa. Ori ca sã ne scadã preţul, ori ca sã nu exportãm în ţãrile lor, ca sã-şi protejeze producţia lor. Noi producem mai mult decât consumul României. Agricultura româneascã, la ora la care vorbim, asigurã hrana pentru 40 milioane de oameni”, ne spune Laurenţiu Baciu.