Nu este prima oară când îl vedem pe Klaus Iohannis interpretând rolul principal din tragedia „Eu sunt președintele”. Unii spun că, de fapt, ar fi o comedie, pentru că la fiecare replică te pufnește râsul. Eu rămân însă la părerea mea, că e o dramă. Primarul de la Cotroceni nu-și înțelege rolul, apelând tot mai des la improvizații. Confundă conducerea țării cu o cravată (bleu?) pe care o leagă și o dezleagă în fel și chip, preocupat fiind doar de cum arată nodul, nu și de faptul că unul dintre capete abia de-i ajunge la piept. Se crede lider european de vază, deși se vede că Europa îl tratează ca pe un amploaiat de rând, trimițându-l după țigări și bere.E convins că este destinat să ne cârmuiască, pe când, în realitate, se vede că îl interesează mai mult propria imagine.
Președintele este atras de tinichele prinse în piept, de tancuri, de defilări și marșuri. Probabil că nimicurile astea îi întăresc sentimentul de supremație în stat și de dominație. Și dacă își mai pune pe el și o geacă militară imaginea e desăvârșită. Nu știe însă că tabloul nu impresionează. Dimpotrivă, stârnește revolta celor care altceva așteaptă de la el.
A fost și a văzut. Atât
L-am văzut pe Klaus Iohannis în vizită la spitalul militar de campanie înființat de MApN în curtea Institutului „Ana Aslan”. Țanțoș, își băga umărul drept în față, să i se vadă emblema României cusută pe piept. Fală ieftină, căci putea veni și îmbrăcat la sacou sau cu costum, ca să nu spun că putea pune pe el orice altă geacă. Sigur că putea, dar nu i s-ar mai fi văzut însemnul lui de comandant suprem. Ce a înțeles Iohannis din ce a văzut acolo? Nu știu. Cât de mult se pricepe la echipamente medicale? Nu cred că prea mult. Câte cunoștințe medicale are, ca să înțeleagă mecanismul complicat al tratamentelor împotriva COVID-19? Am rezerve că ar avea. Ce științe farmaceutice posedă, pentru a înțelege cum funcționează fiecare substanță activă din medicamente? Deloc. Și, după ce i se explică, în mod sigur uită repede. Cu ce a îmbunătățit vizita lui starea spitalului, tratamentele și sănătatea viitorilor pacienți? Cu nimic. Și atunci, care a fost rostul vizitei? Să-și joace rolul de președinte preocupat de starea nației?
De ce nu și la Suceava?
Președintele a fost, deci, și a vizitat un spital gol. Am rezerve că Marele Înțelept din Deal a venit cu un sfat sau cu indicații care să revoluționeze medicina de profil și să ajute la salvarea mai multor vieți. Nu știu nici dacă a ajuns acolo ca urmare a faptului că i-or fi spus consilierii că ziariștii – am zis ziariști, nu jurnaliști sau gazetari! – l-au luat la ochi că nu are curaj să iasă din bârlog, să stea de vorbă cu medicii, cu pacienții, sau ca urmare a unui imbold personal în coaste. Un imbold care ce? Am văzut un Iohannis cu masca pe față, deși guvernul ne bate la cap, prin clipuri, că aceasta trebuie pusă numai dacă ne aflăm în prezența persoanelor despre care știm că sunt răcite. Am văzut și trei sau patru miniștri, tot cu măști la gură, care se țineau la câțiva metri de el și de Orban, conform ordonanțelor lui Vela. Ce spectacol! Nu l-am văzut pe Iohannis printre pacienți, să zicem, bunăoară, în iadul de la Suceava. Am văzut, în schimb, un cetățean care ne îmbărbăta că suntem bine pregătiți, deși toți vedem că suntem în fundul gol, dar ce pregătiți o să fim mai încolo. Să te ții! Mai încolo când? După ce epidemia asta își va face plinul la vieți secerate? Sau după ce se liniștesc apele și se stinge de la sine? Abia aștept, cetățene Iohannis, să cuvântezi și după ce trece nebunia. Musai în halat alb, ca să vadă lumea că nu-i de colea rolul de felcer.
