Cine e de vină că CCR a pronunțat o soluție în care întrebările lui Klaus Iohannis de la referendum, după ce au fost bătute de mână în castron, s-au tăiat precum icrele? Cred că Dragnea. Cine e de vină că, peste noapte, președintele mediocru spre slab și-a decoperit cunoștințe de drept cu care a încercat să epateze târgoveții? Gașca de penali, desigur, care în loc să-l lase să doarmă, l-a pus la lucru cu gândirea juridică. Cine e de vină că Iohannis râdea ca… râdea ca… mai bine treceți peste asta, râdea deci, nu a fost în stare să reproducă întrebările în conferința de presă? Televiziunile, desigur, că n-au tăiat faza la montaj și ne-au lăsat să-l vedem așa cum e el. Și l-am văzut.
Iohannis solicitase Parlamentului să aprobe referendumul pe justiție. Un referendum despre nu se știa ce, pentru că nu avea întrebări. Voia să consulte poporul în legătură cu ce gândea el, dar poporul habar n-avea ce-i trece lui prin cap. Și atunci, la ce să-i răspundă lumea? Păi ce, credeți că pe el chiar îl interesa?
Treaba lui e să plece
Pe Iohannis nu l-a preocupat niciodată ce și cum gândește lumea despre ideile lui. E de ajuns, bănuiesc, să pună SPP la numărat scuipații din jurul Cotrocenilor și se lămurește repede. Lui i-a fost întotdeauna de ajuns că se simte genial și președinte și că provine dintr-o familie atestată documentar din secolul al XVI-lea. Mare lucru, ce să zic! Să nu ne lăudăm cu asta, căci un prieten de-al meu susține că ai lui au documente din care reiese că familia lui boierească era cunoscută cu un secol înainte să vină ai lui Iohannis. Și, mai zice el, există și un act prin care un neguțător sas, pe nume Iohannis, recunoaște că mai avea să plătească alor lui 11 pungi cu galbeni. Se pune? În fine, nu mai contează. Treaba lui Iohannis nu este să-și dea importanță nici cu cine e, nici cum stăpânește el normele de Drept. Treaba lui este să-și termine mandatul și să plece. Sau să piardă alegerile, ca să fiu mai explicit.
Primiți cu backhand la Cotroceni?
Curtea Constituțională, spuneam pe la început, a luat la bani mărunți întrebările din referendum și, să vezi surpriză, a găsit că respectă doar normele de legi Iohannis, nu și normele de drept române. Unele cu altele nu se potrivesc.
Primarul de la Cotroceni voia ca faptele corupție să nu beneficieze de amnistie și grațiere. De ce? Presimțea că ultimul condamnat important poate ieși din închisoare și se lasă cu un pic de răzmeriță? Curtea a arătat cât se poate de clar că întrebările nu au fost corect formulate și că „nu a existat o informare completă cu privire la toate detaliile de ordin juridic și tehnic pe care le presupun cele două întrebări, nefiind respectate recomandările reținute de Comisia de la Veneția”. Vai de mine, Comisia asta nu e aia pe care Iohannis ne-o bagă sub ochi ca pe-un balaur mondial? Cum, mai e și de partea românilor? Păi de ce nu zici așa, domnule, că ți-o trimitem cu un backhand când ți-e lumea mai dragă.
Sfântul Pafnutie al golfului
Șase milioane și jumătate de cetățeni au răspuns favorabil lui Iohannis la întrebările formulate. Jubila sasul atestat documentar din secolul al XVI-lea de mama focului. Și chiar avea de ce. Prostise votanții atât de ușor încât cred că nici lui nu-i venea să creadă. Așa că, până nu se răcea treaba, a pus-o de un acord politic național cu partidele de opoziție, care s-au repezit să pupe mâna stăpânului. Un acord cu drumul european și alte prostii care, puse cap la cap, nu scot nici măcar un sfert de idee clară.
Putea să-i spună Drumul Sării sau Drumul Taberei, Calea Cângași sau Calea Văcărești, efectul ar fi fost același. Țeapă! Numai bună de înșelat poporul de prostiți din vorbe, care se uită la el ca la Sfântul Pafnutie jucând golf. Adică se minunează.
Fără prostiți, de unde mandat?
Putea să lase Iohannis nesancționate decizia și motivația Curții Constituționale? Nu, pentru că rămânea cu onoarea nereperată și cu orgoliul mototolit. Replica lui trimite în pauza de râs până și pe avocații stagiari. „Trebuie respectată voința poporului. Este datoria partidelor parlamentare de a găsi forma cea mai potrivită prin care să transpună în legislaţie opţiunea cetăţenilor”. Care popor? Ăla care nu știe de ce a mers la referendum? Ăla care nu a înțeles nimic din cele două întrebări? Ăla care a votat de parcă absolvise Dreptul la facultatea din comună? Dacă s-ar mai face un referendum, cu o singură întrebare, „Știți ce înseamnă grațiere și amnistie?”, abia atunci s-ar vedea cam pe cine a laudat Iohannis și, în egală măsură, a prostit. De ce l-a apucat pe Iohannis grija de poporul ăsta taman acum? Păi, dacă nu-i prostește și la alegeri, el cum își mai ia un mandat?