Iohannis si politica sfidarii

In sfarsit, adevaratul sens al spuselor lui Klaus Iohannis, imediat dupa numirea lui ca presedinte, si-a aratat nuditatea gretoasa. „Voi face o altfel de politica” a insemnat, pe rand, politica vacantelor personale, apoi a dezinteresului, a ocolirii subiectelor fierbinti. Apoi, a insemnat politica lingusirii UE, a muteniei, a incitarii la razboiul romanilor cu romanii, a jignirilor grobiene, a confortului personal si a tupeului impins dincolo de limitele functiei. Si lista nu e completa. Acum, cetateanul scos presedinte de calculator isi exhiba cinic inca o fata a politicii pe care o pracrica. Politica sfidarii.

Decizia CCR privind conflictul constitutional creat intre presedinte si Guvern este cat se poate de clara si fara sanse de ocolire. Iohannis trebuie sa semneze decretul de revocare a Codrutei Kovesi.

S-a sunat alarma

Intr-un stat intelept si civilizat, problema s-ar rezolva repede, fara atata scandal si luari de pozitie. Nu insa si in Romania, unde drumul spre normalitate este blocat exact de catre cei pusi sa-l desteleneasca. Orban, presedintele PNL, a sunat adunarea printre juristii partidului, ca sa se gaseasca in regim de „Stejar, extrema urgenta!” modalitatea prin care Iohannis sa nu fie nevoit sa semneze un asemenea decret. Imposibil de inteles si de acceptat. Deciziile CCR sunt general obligatorii, fara drept de contestare si fara posibilitatea de vira pe langa ele. Acelasi clocot si zbucium e si la Cotroceni, unde, spun sursele, consilierii isi prajesc creierii in incercarea de a gasi o solutie de a ocoli problema. Nici aici deciziile CCR nu sunt obligatorii? Raspunsul nu ar fi greu de aflat daca iei in calcul declaratia alesului de calculator cand a pierdut procesul cu imobilul dobandit prin fals: „Decizia instantei ma nemultumeste”. Ce daca era o hotarare definitiva si irevocabila? Lui nu i-a placut si gata. Nu-i limpede?

Nici doctorii nu-i mai vindeca

Nu pot da lucrurilor tuse fine si elegante, care sa nuanteze discret si zambitor tabloul. Si nici nu este cazul. Atat timp cat cauti sa gasesti solutii prin care sa nu respecti legea, este doar sfidare. Atat timp cat toate unitatile militare ale SRI din presa au fost mobilizate la atac impotriva Curtii Constitutionale tot sfidare se numeste. Ceea ce se intampla acum depaseste imaginatia omului normal la minte. CCR este linsata mediatic si din strada. Intre paranteze fie zis, imi povestea un amic, cetatean cu simtul onoarei, ca pe ici pe colo, protestarii abordau subiectul prin prisma unei lovituri de stat pe care a dat-o Curtea Constitutionala. Stiu ca este o idiotenie fara limite, dar nu m-as mira sa aud vorbele astea si pe holurile de la Bruxelles. Nu de alta, dar si acolo sunt cetateni in fata carora specialistii in psihiatrie se dau batuti, nu exista leac pentru asta. Altii, experti in cretinisme si manipulare ieftina, pretind ca trebuie suspendata activitatea CCR pana la reformarea ei completa. Trebuie modificata urgent Constitutia, ca autoritatea presedintelui sa fie deplina. Asa, ca un dictator, e bine? Trebuie judecati toti cei care vor sa-l transforme pe Iohannis in subordonat al ministrului Justitiei. De ce toate astea? Pentru ca cetateanul de la Cotroceni a pierdut partida? Tara bolnava, intaratata de un cetatean obsedat de putere.

Domnul de la Cotroceni nu simte

Ludovic Orban sustine, si el, ca e o lovitura de stat data de cei sase judecatori care au pecetluit votul. Rasplata pentru achitare sau doar o criza de disperare? Nu trece cu Xanax, mai ales daca te bantuie si gandul unui referendum? Basescu urla ca Iohannis trebuie sa spuna ca nu semneaza niciun decret de revocare. Bine, aici e vorba de un caz patologic. Ambasada SUA spune ca urmareste indeaproape evenimentele. A mai spus asa si cu alte ocazii, cand isi proteja starleta anticoruptiei, asa ca nu ma grabesc cu aplauzele. Am vazut ce a iesit. Si nici la Comisia Europeana, care a zis ca nu se baga, e treaba noastra ce facem aici. Mai degraba am incredere sa-mi las motanul sa treverseze singur strada, decat in Juncker. Se vede treaba ca vantul european a inceput sa bata altfel in Romania? Poate, dar Iohannis nu simte nimic. El are treaba doar cu sfidarea. A fost politica lui, semanand o permanenta neincredere in institutiile statului. Nimic din ceeea ce nu i-a placut lui, obligatoriu nu a fost bun. Toate astea ma fac sa cred ca cetateanul scos presedinte de calculator nu va da in branci cu semnarea decretului de demitere a sefei DNA. Ne va sfida in continuare.