Iohannis, sasul secuilor!

Salam sasesc. Reclama. Sase sasi. Numeral. Sase sasi in sase saci. Rasucitoare de limba. Sau exercitiu de dictie. Sasul secuilor. Iohannis. Campanie electorala. Oricate motive ar invoca presedintele ca ar fi doar grija lui fata popor, tot nu m-ar putea convinge. Niciodata, pana acum, nu m-a facut sa tresar de vreo grija a lui in sensul asta. Nu i-am descoperit niciuna. Dintr-o data, insa, Iohannis e atins de dorinta de a cunoaste secuimea, de a discuta cu ea, de a-i auzi dorintele, desi i le stia. Vizita lui in Covasna si Harghita e chiar intamplatoare?

Parerologii de prin televiziunile pana mai ieri cartitoare sau de-a dreptul critice la adresa presedintelui au schimbat macazul. Unii mai brusc, altii mai din timp, pregatind terenul pentru aplauze si osanale.

Dragnea, ultranationalistul scarbos

Inca nu stiu daca este vorba de adaptare la vremurile pe care le traim sau de reflexul linguselii de care nu au scapat niciodata, ci doar si l-au mascat o vreme. Am auzit inclusiv ca „vizita de astazi nu trebuie etichetata ca o vizita cu caracter electoral pentru ca presedintele nu are nevoie de asa ceva”. Pai, tocmai aici e problema. Iohannis are nevoie de un electorat foarte disciplinat si care, stimulat cu mici concesii, ii poate asigura o marja confortabila de voturi. Or, se stie, secuimea, conservatoare in optiuni, dar si foarte interesata de castig, i se poate asterne la picioare in proportie de peste 70-75%. Pentru Iohannis, costul este infim. Va manevra resorturile necesare care vor face posibila acceptarea limbii maghiare in administratia publica, in sistemul sanitar si unde s-o mai cere. Adica, exact zona in care Dragnea s-a opus cu vehementa, si nu din calcule meschine, ci dintr-o manifestare fireasca, necesara si de bun-simt. Rezulta un Iohannis bun, bun, foarte bun, si un Dragnea scarbos, ultranationalist, cu care secuimea nu va cadea niciodata la invoiala. Uite ce simplu ii trage Iohannis pe secui de partea lui, iar pe Dragnea il face praf.

Cel mai prost film

Ca secuii l-ar fi impresionat cu „vocile puternice si frumoase” (de la Iohannis citire) cand i-au cantat imnul lor sau cand i-au inmanat drapelul secuiesc nu este decat un gest pe care fiecare cetatean este liber sa il interpreteze si sa il taxeze ca atare. Chiar daca presedintele a ales o formula diplomatica – destul de slaba – de a iesi din momentul delicat, romanii nu il vor uita si vor avea reactiile aferente, mai ales cand Iohannis va lua la pas Moldova si Oltenia in periplul sau electoral. Si spun ca este deja campanie electorala in toata regula, nu precampanie, cum incearca aceiasi parerologi sa prosteasca multimile de naivi. O campanie in care locatarul de la Cotroceni a pornit totusi cu stangul, declarand ca „autonomia locala si regionala este buna (…), dar autonomie pe criterii etnice nu este de dorit”. Eroare totala, de care analistii politici si parerologii care simt in nari adierea pupincurismului nu se apropie. In Constitutie scrie negru pe alb ca ”Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”. Nicio vorba despre vreo autonomie care ar fi de dorit sau nu. Nu-mi vine sa cred ca am asistat la un film atat de prost, din categoria premiilor „Zmeura de aur” a politicii! Pacat de timpul pierdut.