A disparut si OUG 13, dar manifestatiile de protest continua. Se cere capul lui Grindeanu si alegeri anticipate. Asta e cam tot ce a reusit sa faca Iohannis din capul lui si al gastii sale de la Cotroceni.
Pe 11 decembrie 2016, romanii au decis ca tara trebuie condusa de PSD plus ALDE. Se pune pe hartie un program de guvernare cum nimeni nu a mai indraznit sa puna la cale in Romania. Nici PNL-ul lui Klaus n-ar fi putut concepe asa ceva. Miza programului de guvernare are ca tinta evidenta cresterea nivelului de trai a romanului de rand. Unii cred ca asa ceva este imposibil de indeplinit, altii spera sa prinda zilele mai bune promise. Din varful dealului Cotrocenilor, Iohannis aproba proiectul, dar se vede de la o posta ca nu-i convine ca PSD sa si reuseasca sa-l transforme in realitate. Acesta a fost punctul de cotitura unde Iohannis a pierdut sansa de a deveni o figura istorica marcanta in cartea cea subtire a marilor barbati de stat ai Romaniei. In loc sa aleaga drumul care l-ar fi facut Rege peste Tara, Iohannis s-a multumit cu un rol umil, acela de tartor al manifestantilor protestatari antiOUG si care ar trebui sa-i aduca, iarasi, un guvern „al lui”. Micimea lui sufleteasca i-a dat si dimensiunea politica pe care o merita. Din nefericire, astfel de sanse apar odata la suta de ani si in urmatoarea suta Iohannis nu va mai fi pe aici. Si cat de simplu i-ar fi fost… Nu trebuia decat sa accepte ideea ca romanul merita un trai mai bun si mai multe oportunitati in chiar tara lui. Ar fi fost indeajuns sa stranga mainile lui Dragnea si Grindeanu si sa le spuna asa: „Domnilor, aveti trei luni sa aratati ce puteti. Daca in 90 de zile romanii vor simti imbunatatirea nivelului de trai, nu va ramane, domnilor, decat sa va felicit. Daca nu, va previn ca nu voi sta cu manile in san!”. Asta ar fi fost tot. Dintr-un dulap mut, s-ar fi transformat, din cateva cuvinte, in idolul romanilor. Un neamt intelept care s-ar fi putut aseza langa Carol Dintaiul, si ar fi rivalizat cu figura marelui Ferdinand Intregitorul de Neam. Sansa insa s-a consumat si omul ce putea fi providential a ales prost. Si o tine asa, langsam, cum spune germanul. Ce-a ramas este ce-a ales: un tartor plictisit ce, din vreme in vreme, ii mai impunge cu furca-n buci pe manifestantii ce acum cer anticipate uitand ca, dinspre dreapta, n-au pe cine alege. Asa a aflat tot romanul ca bunastarea lui nu e pe placul tuturor, din ratiuni politice meschine.