Marele Conducător nu avea cum să lipsească de la Iași, de Ziua Unirii Principatelor. Nu pentru că s-ar da în vânt după români și sărbătorile lor naționale, dar, dacă nu era prezent acolo ca moțul de la bască, ar fi ratat ocazia să atace din nou PSD, în văzul lumii. Și ar mai fi pierdut și prilejul de a face campanie pentru alegerile anticipate. Ce s-a întâmplat, de fapt, la 24 ianuarie 1859? Unirea Principatelor? Greșit, categoric greșit. Se sărbătoreau 161 de ani până când Klaus Iohannis, cu cinism, își bătea joc de România cu un discurs mincinos. Obsesia lui, România normală, i-a aburit mințile și l-a adus în situația de a se lansa în enormități sau banalități care nu mai aveau legătură cu Unirea. Și, în general, cu nimic. Ar fi putut să tacă, salvându-se de ridicol.
Există vreo legătură între Unirea lui Cuza și școlile în care românii „să-și ducă în siguranță copiii și unde aceștia să primească o educație la cele mai înalte standarde”? Nu. Pentru că, până la transport, copiii au nevoie de alocații mărite, aplicate imediat. Nu, pentru că până la educație copiii au nevoie de mâncare. Nu, pentru că până la standarde înalte, profesorul Iohannis -am zis profesor! – trebuie să explice de ce, de când este președinte, numărul copiilor analfabeți funcțional este în continuă creștere. Și iar nu, pentru că programul lui, România educată, este doar o înșiruire de vorbe sterpe. At fi putut să tacă, evitând penibilul.
Oamenii lui Iohannis
Ce legătură poate fi între Unirea Principatelor și alegerile anticipate, despre care a bătut toba în aproape tot discursul? Niciuna, dar pentru Marele Cârmaci era numai bun prilejul de a cere mulțimii din Piața Unirii să voteze numai „politicieni vizionari, pasionați, integri și pregătiți, care să își pună toată priceperea și profesionalismul în slujba intereselor cetățenilor.” Pare în regulă la prima citire, dar la o a doua îți dai seama că, în realitate, Marele Politician nu se referă la liberali, pentru că nu se înscriu în criteriile lui.
„Avem nevoie de politicieni care să își iubească țara cu adevărat și să facă din ea o Românie normală”, continua Iohannis cu aceeași îndârjire. Cât își iubește țara ministrul Agriculturii, căruia magazinele producătorilor români îi stau ca o suliță în coaste, făcându-se pavăză în fața supermarketurilor cu otrăvuri occidentale la preț de lux? Ce viziuni poate avea Cîțu, ministrul finanțelor, care nu poate explica unde au ajuns banii împrumați până acum? Ce reprezentare are Violeta Alexandru, ministresa Muncii, dacă ea a înțeles că reforma pensiilor înseamnă desființarea ghișeelor, ca bătrânii să nu mai stea aplicați când își iau banii care nu vor fi mai mulți niciodată? Ce pretenții poți avea de la ministrul Transporturilor, care a găsit soluția defluirii traficului pe DN1 prin folosirea unui drum forestier? Mă, voi sunteți normali?
Fără liberali
De Ziua Unirii, Marele Combinator al cuvintelor mincinoase a vorbit despre nevoia de funcționari integri, profesioniști, onești și deschiși. „Românii vor vota din nou în acest an. Sunt convins că prin alegerile lor vor demonstra, încă o dată și încă o dată, că nu mai acceptă persoane superficiale și slab pregătite în funcții publice.”
Nu poate fi vorba decât de liberali, cred eu, căci social-democrații au fost măturați din funcții. În locul lor au apărut amantele, patronii de birt și cântăreții cu gura, care s-au cocoțat prin ministere și agenții naționale. Sigur că Iohannis ar fi putut să tacă sau să vorbească despre reala semnificație a Unirii Principatelor, alta decât cea clamată, dar atunci nu am mai fi avut ocazia să vedem cu câtă ușurință se dă de gol cu guvernul lui de umplutură. Deci, fără liberali!
Cu drag, de la Nicu Covaci
Iohannis a vorbit despre alegerile anticipate ca și cum acestea ar fi fost năzuința de veacuri a românilor. Și le vrea, spune el, pentru că social-democrații blochează în Parlament toate proiectele pe care liberalii le-au adus. Nu există minciună mai mare, partidul lui Orban nu a venit cu nimic, nu a depus nimic la comisii, face doar figurație politică și trage de timp.
Încercând să impresioneze, Marele Cobzar dirijat de UE a făcut o incursiune prin citate din Kogălniceanu și Victor Place, consulul francez din acea perioadă, care glăsuia: „Unirea este triumful complet al ideilor unioniste și liberale împotriva vechiului sistem de corupție, care și-a trăit traiul”. Apropoul era evident, iar mulțimea liberală l-a ovaționat extaziată. Cârmaciul a precizat că vorbele acelea sunt valabile și acum. Lumea a inceput sa il huiduie. La atâtea zbierete, mie mi-a venit în minte un citat din Nicu Covaci: „Un neam care behăie și nu pune mâna pe bâtă nu schimbă nimic.”
