In pofida tuturor asteptarilor, presedintele Klaus Iohannis pare sa fi facut figura buna in SUA. Deocamdata, de imagine, pentru ca nu se cunosc prea multe amanunte. Si, daca ar exista si nu i-ar fi favorabile, nici nu vor fi scoase la suprafata. Toata lumea merge pe ce s-a vazut si nu poate fi negat. Cu ce rezultat se va solda strategia de imagine, in general, si vizita la Casa Alba, in special, inca nu se stie. Nu se stie daca, dincolo de elogiile presei si caderea in extaz chiar si a televiziunilor celor mai critice, exista si rezultate palpabile.
Poate ca presedintele Trump nu a fost in cea mai buna zi a lui, oferindu-i lui Iohannis sansa de a marca, de dincolo de fileu, in terenul american. De obicei foarte atent si cu replici imediate, deloc iertatoare sau pline de umor, Donald Trump, de data aceasta, a avut un discurs subtire, nerafinat, citit in fata audientei de la Rose Garden de pe hartiile de la pupitru.
O alta fata
In contrapartida, Klaus Iohannis pare sa-si fi cucerit audienta cu vorbirea libera, fara ajutorul oferit de consilierii care, altminteri, ii pun sub ochi texte pe care le recita. Este vorba de discursurile intonate in varii momente politice, atat de des sanctionate de presa autohtona. De data aceasta, Iohannis s-a exprimat degajat, rotund si inchegat, intr-o engleza aproape perfecta, laudata de jurnalistii americani pregatiti sa auda fie gafe à la Ion Iliescu, fie siluiri lexicale in stilul lui Traian Basescu sau, si mai trist, al Olgutei Vasilescu. Chiar daca discursul lui Iohannis nu a continut elemente inedite, lupta impotriva coruptiei, statul de drept si parteneriatul strategic fiind aceleasi clasice note de baza, el a reusit sa le prezinte in forma care sa genereze admiratia auditoriului si aprecierea liderului american.
SUA da, Romania ba!
Desigur, au existat si faze de neconcordanta, cand Donald Trump a spus ca nu s-a discutat problema vizelor pentru romani, timp in care Klaus Iohannis tot incerca sa dreaga busuiocul sub forma „am discutat si cu alte ocazii si vom mai discuta”, dar momentul a fost repede depasit. Pentru cei prezenti, nu tête-à-tête-ul celor doi presedinti a fost punctul culminant – oricum, de acolo nu a scapat nicio informatie – ci conferinta de presa de dupa intalnire. Iohannis era in largul lui, jovial si cu un suras afabil, ca la o receptie unde nu avea de facut decat un singur lucru: sa-si seduca invitatii. Presa americana i-a acordat un vot favorabil, preferandu-l unui Trump cu care este in plin razboi si caruia ii urmareste toate miscarile, penalizandu-i fiecare cuvant sau iesire. Sa fi fost acesta motivul pentru care Iohannis, prin contrapunere, a fost scos in fata, castigand puncte pe care nimeni nu le credea posibile? Sau pur si simplu i-a cucerit pe jurnalistii de peste Ocean cu o atitudine pe care romanii nu i-o recunosc? Este evident ca noua constructie a lui are si un scop bine definit, alegerile prezidentiale din 2019, caci campania lui pentru acestea a inceput la Casa Alba. Dar intrebarea ramane: de ce in America Iohannis poate fi altfel?
