2.651 de cuvinte. Adica scrisoarea de dragoste pe care Iohannis a conceput-o pentru a cere mana Floricai. Nu era pentru el, ci pentru Ludovic Orban. Pentru PNL, mai exact. O putea scrie si un student in anul II la Drept, dar n-avea greutate. Studentul, pe cat ar fi de talentat, pe atat e de neimportant. Dar e cu totul altceva cand presedintele se adreseaza Curtii Constitutionale ca Florica sa ajunga in bratele lui Orban.
Florica nu este, insa, vreo tipa bine, cu coapse primitoare si sani generosi, care sa te faca sa intorci capul dupa ea sau sa fluieri admirativ.
Axa Bratianu-Orban
Florica este o vila din Ansamblul conacului Bratianu, situat in localitatea Stefanesti, judetul Arges. Iar Iohannis este omul care crede si spera ca prin gestul lui, in valoare totala de 16.364 de litere numarate cap-coada, va convinge Curtea Constitutionala sa faca dreptate si sa repinga legea prin care casa a fost luata de Ministerul Cultelor. Si mai spera ca, in acest fel, va salva o parte din istoria PNL. Caci, ce este PNL fara Florica? Este ca un razbonic fara sabie, ca un tren fara locomotiva, ca un mire fara de mireasa si ca un partid fara doctrina. Si fara program. E ca un partid care l-ar sustine pe Iohannis fara sa aiba si el Florica lui.
Mai poate castiga Iohannis inca un mandat fara ca PNL s-o aiba pe Florica? Nu, caci acolo zace toata filosofia liberala, pe axa Bratianu-Ludovic Orban, unde Bratianu este constanta pomenita doar pentru impaunarea partidului, iar Orban inca nu se stie ce este.
Personajul plictisitor
Iohannis spera, probabil, ca reintoarsa in familia PNL, Florica va umple golurile din programul lipsa al partidului. Poate ca, pe ici pe colo, pustiul spiritului liberal s-ar mai putea umple cu niste cocoloase de gandire, dar bietul Bratianu a luat cu el toate cugetarile doctrinare si a lasat partidul in ideologia goala. Cu exceptia lui Radu Campeanu, presedintii care s-au perindat la conducere nu au reusit decat sa faca valuri din cuvinte si banalitati jenante. Acum, partidul incearca sa pluteasca, dar carmaciul il da mereu cu fundul de pamant. Discursul lui, cu mult mai prost decat al lui Iohannis, are mai degraba nuante etilice decat liberale. Orban crede ca necazurile vin de la prieteniile pe blat sau din interes dintre oamenii lui si cei ai PSD. Asa ca mai bine ii decapiteaza pe sefii mari si mici din filiale. Si ce daca nu are legatura cu programul sau cu doctrina partidului? Nu este nicio problema atata vreme cat PNL nu are nici doctrina, nici program. Gestul lui Iohannis, de a salva o parte din istoria PNL aducand-o pe Florica la matca, e amuzant. Si ma opresc aici cu aprecierile, desi tentatia de a continua este enorma. Ca nu rezolva nimic nu mai conteaza. Ce s-ar putea ascunde in spatele lui ar fi interesant de aflat, dar Iohannis este prea plictisitor ca personaj. La fel de plictisitor ca si contestatia depusa la CCR, care este mai plictisitoare decat o istorisire despre cum a ajuns el presedinte.