Am invatat, in scoala generala si in liceu, ca 23 August 1944 a reprezent un moment de cotitura in istoria Romaniei. Nu cred ca exagerez daca spun ca, exact ca mine, au invatat milioane si milioane de copii si adolescenti de-a lungul timpului, pana pe la inceputul anilor ‘90. Atunci, si nu pot preciza data, s-a stabilit ca 23 August 1944 nu mai reprezinta mare lucru, dovada faptul ca acum se scrie cu „a”. Ceea ce fusese candva sarbatoare nationala a ajuns o zi obisnuita, in care poti sarbatori orice, incepand cu ziua in care ti-ai cumparat primii pesti exotici si terminand cu data la care ai reusit sa-ti faci simultan doua amante.
Semnificatia zilei a fost data peste cap de zbenguiala istoriei in raport de interese si de cum au mers lucrurile. Nu a mai fost ziua in care am intors armele impotriva Germaniei naziste, ci data la care a fost arestat maresalul Ion Antonescu, seful statului. Mai nou, este ziua in care Regele Mihai I al Romaniei a organizat lovitura de stat. Ciudat, o lovitura de stat in urma careia rusii ne-au luat in stapanire, desi Regele niciodata nu a cochetat cu rusii. Chiar ca suna ca dracul.
De la Molotov la Dragnea
Klaus Iohannis putea sa aleaga sa vorbeasca, apropo de 23 august, despre Batalia de la Kursk, din ’43, despre moartea lui William Wallace, in 1305, sau chiar despre 23 august 1973, data cand Ilie Nastase a devenit, pentru 40 de saptamani, lider al clasamentului mondial. Sigur ca putea, dar niciunul dintre aceste momente consemnate de istorie nu l-ar fi ajutat sa atace – a cata oara? – coalitia aflata la guvernare. Punctul de pornire in mesajul adresat nu se stie cui, caci nu exista nicio precizare in acest sens, a fost Ziua Comemorarii Victimelor Fascismului si Comunismului, caci la 23 august 1939 a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov. „Vietile a milioane de persoane au fost distruse. In incercarea de a crea omul nou, uzand de politici indreptate impotriva conditiei umane si construind societati bazate exclusiv pe teroare, cele doua regimuri au lasat in urma lor milioane de victime fata de care, astazi, ne manifestam recunostinta si compasiunea”, zice el in mesaj. Si eu mi le manifest, fara indoiala, dar tot nu vad legatura cu PSD si ALDE. Nu de alta, dar nici Tariceanu si nici Dragnea nu erau nascuti pe vremea aia, cand se semna documentul.
Ce obiceiuri, ce obiceiuri!
Aparent subtil, Iohannis intoarce mesajul spre zona care il interesa cel mai mult. „Trebuie sa ne facem datoria de cetateni responsabili si sa combatem orice tendinta extremista care ne poate indeparta de valorile si principiile europene. Am putut observa, in ultima perioada, o serie de atacuri lansate cu scopul de a fragiliza democratia romaneasca. Nu ne putem permite renuntarea la angajamentele asumate odata cu integrarea in Uniunea Europeana si nici o revenire la practicile care au caracterizat regimul comunist”. Apropoul catre PSD si niste obiceiuri comuniste, cu politisti care ridica lumea de pe strada, vezi cazul „Muie PSD”, este evident. Dupa cum evidenta este si trimiterea spre actiunea Jandarmeriei, care a ripostat brutal, zice el, la mitingul din 10 august.
Mai bine batem matanii
Ca intotdeauna, nu se putea sa nu-i scape si gogomania cu care sa-si dea singur in cap. „Asumarea adevarului istoric si analiza serioasa a evenimentelor care au marcat societatea noastra reprezinta un obiectiv prioritar”. Serios? Ia sa vedem. Am citit mesajul pana mi-au crescut dioptriile, dar niciun cuvant despre 23 August 1944. Nicio vorba derspre intoarcerea armelor impotriva Germaniei naziste. Este un adevar istoric pe care si Iohannis trebuie sa si-l asume, chiar daca nu ii suna placut la ureche. Nu e prima data cand locatarul de la Cotroceni paseste selectiv prin istorie. 9 Mai, ziua in care Mihail Kogalniceanu proclama independenta Romaniei, nu ii spune nimic. In toate discursurile de la Parlament, 9 Mai 1877 lipseste. Nici 9 Mai 1945, Ziua Victoriei, nu apare pe undeva. Nu exista. In schimb, exista alt 9 mai, Ziua Europei. O zi in care sarbatorim – am spus-o si o sa o spun de fiecare data – cea mare organizatie cu radacini naziste. Mai pe scurt, Uniunea Europeana. De ce sa punem flori, intr-un 23 August, la mormantul primului soldat roman mort in confruntarile cu nemtii, cand putem bate matanii la statuia lui Walter Hallstein, din Herastrau, nazist sadea si unul dintre parintii fondatori ai UE?