Ma mandresc tot mai mult cu presedintele pe care nu l-am votat. Are el, asa, un fel aparte de a-mi ajunge la suflet si de a-mi deveni mai drag. Cand da el iama prin limba romana, preferand termenii bombastici in locul sinonimelor simple, curate, care dau culoare si savoare vorbirii, te poti retine pe tine sa nu azvarli dupa el cu un sentiment de iubire nemarturisita? Sau macar de simpatie rostita printre dinti? Si, daca citesti si recitesti discursul intonat la bilantul SRI, in care ne invita sa devenim turnatori, sentimentul e deplin.
Eu, unul, nu pot sa raman indiferent nici cand, tentat de ceea ce nu exista dar lui i se pare ca este, strecoara cate un cuvant strain imprumutat la intamplare, care sa dea bine in text, sa orneze discursul, chiar daca, in final, arata ca un platou de maduvioare asezonate cu martipan. Brusc, ma loveste dragostea de presedinte la lingurica.
Scaldatul in limba romana interzis!
Ca a facut, in 2017, o pasiune pentru cuvantul „intelligence”, asociindu-l cu activitatea SRI, nu ar fi grav. E chiar hazliu, „inteligenta” definind – nu-i asa? – si potlogariile generalului Coldea, curvasariile din Intreprinderea de supravegheat romanii precum si cumetriile cu vipusca si eghileti. Ca lui Iohannis ii place sa-si pavoazeze discursul cu insusirea de a fi capabil – capabilitate, neamule, capabilitate! – folosita la plesneala, in loc de abilitate sau posibilitate, este tot problema lui. Probabil ca din germana traduce intai in dialectul sasesc, sau invers, si abia in final o incearca pe romaneste in vorbirea libera. Nu si literara, ca nu e cazul.
Daca nu turnati, va ascultam telefonul!
De departe, insa, cel mai frumos moment al discursului prezidential a fost cel in care Herr Iohannis a cerut SRI „aprofundarea parteneriatului cu societatea civila, cu cetateanul, la a carui securitate este chemat sa vegheze”. Deja chestia asta cu securitatea inca ne cutremura pe multi dintre noi, nu ne place. Dar ca sa vorbesti despre parteneriatul unei institutii de forta cu populatia pe care o supravegheaza suna ca dracu’. Nu stiu cum se traduce asta in idiomul sasilor, dar pe limba Mioritei si a lui Toma Alimos se talmaceste fie prin racolarea de cat mai multi informatori, fie prin plecarea urechii la cat mai multe turnatorii, din care sa se poata selecta naibii ceva. Apoi, de care societate civila vorbeste Iohannis? Din cine este formata? Cine o reprezinta? Oricine sau numai grupuri organizate, ca la vizitele la muzeu? Din recentele zbateri ale democratiei facute, refacute si prefacute, reiese ca inclusiv curvele ar putea fi societatea civila, daca trec de ONG-uri. Si ce naiba sa turnam? Ca vecina de la cinci a mintit la oficiul starii civile? Ca Iohannis ii dezbina pe romani e bine? Tot la 112?