Doua intrebari, de la bun inceput. Al cui presedinte este Iohannis? De ce mai vrea sa conduca tara din moment ce sfideaza simbolurile nationale? Surse foarte bine documentate spun ca ani de-a randul, cat a fost primar la Sibiu, Iohannis a participat doar de doua ori la Ziua Nationala, din care o data la Alba Iulia. La Ziua Imnului National niciodata si tot niciodata la Ziua Drapelului National, desi in 20 de secunde ajungea de la primarie la locul celebrarii evenimentelor.
Faptul ca isi duce mana la inima la intonarea imnului este golit de sens. Mie, gestul mi se pare de o sfidare grosolana. Iohannis, prin ceea ce face, demonstreaza ca nu crede o iota din versurile imnului si ca totul este facut doar pentru imagine. Sigur ca nu-l poate obliga nimeni sa iubeasca Romania si sa creada in simbolistica zilelor nationale, dar atunci te intrebi firesc: de ce mai vrea sa fie presedinte?
Impachetam sarmale pentru Romania
In timp ce miercuri dimineata, in fata Cercului Militar National, garda prezenta onorul la ridicarea drapelului national, Iohannis isi daduse intalnire cu o turma de biciclisti care luau startul intr-o actiune de un penibil cumplit. „Pedalam pentru Romania” s-ar fi vrut un ceva, nu se stie ce, prin care sa se sarbatoreasca Centenarul Unirii. I se putea spune, cu acelasi efect, si „Crosetam pentru Romania”, „Purtam spilhozen pentru Romania” sau „Impachetam sarmale pentru Romania”. Marea Unire din ‘918 nu a stat, oricum, in mersul pe bicicleta, in bretelele pantalonilor sau in impachetatul sarmalelor.
Sa fie unitate. De pe bicicleta
Asadar, o actiune penibila, organizata de Lucian Mandruta, un alt penibil, la fel de penibil ca in vremurile cand, la PRO TV, i se spunea „Balbuta”. Iohannis a tinut sa marcheze momentul cu pedalarea. A tinut un discurs dureros. Complet fara noima, fara legatura cu Ziua Drapelului, fara legatura cu Marea Unire, fara legatura cu nimic. Un discurs, asa, ca sa fie si sa nu zica biciclistii ca n-a daruit masa. Asa a ajuns el la concluzia ca avem preocupari comune si hobby-uri comune. Serios? Care noi? Si ca ar fi senzational ca intre noi sa fie unitate. Repet, care noi? Intre noi si cine sa fie unitate? Intre noi si tine, Iohannis, este o unitate de neclintit, ce naiba. E numita SRI. Unitate in toata regula, cu ofiteri si generali, si este cum iti place tie. Fix intre noi si tine. Ce mai vrei?
Ii pute Romania
Alta unitate nu poate exista. Atat timp cat de Ziua Drapelului National, in loc sa fii prezent la ceremonie, ti-ai dat rendez-vous la pedale pentru imagine si campanie electorala, nu poate fi nicio unitate. Atat timp cat refuzi sa pui in practica deciziile Curtii Constitutionale, ce iubire ai vrea sa fie? Atat timp cat ne instigi unii impotriva altora, mai vrei si unitate? Cum vine asta? Atat timp cat, intrebat fiind despre decretul de demitere a Codrutei Kovesi trimiti subiectul in derizoriu, cu un misto grobian si tragand de timp aiurea, ce unitate crezi ca ar putea exista? Iar cu „romanii tai”, indiferent ce ai crede, nu ne putem uni. Ne-ai separat demult si avem obiceiul de a nu uita asta. Dupa cum n-o sa uitam niciodata ca-ti pute Romania. De ce mai vrei sa fii presedinte?
Mamaliga romaneasca nu va exploda
Sper ca nu isi imagineaza cineva ca Iohannis face toate astea in mod inconstient. Nici vorba de asa ceva. Sunt actiuni studiate, ca atunci cand, semet, priveste peste interlocutor. Si nu din cauza ca ar fi cu mult mai inalt. Ca atunci cand, sfidator, intoarce brusc capul spre un altul, semn ca nu-l mai intereseaza ce spui. Ca atunci cand a dat semnalul garzii lui pretoriene sa fie gata sa iasa in strada. De ce face toate astea? Cred ca nu poate fi decat un singur raspuns. Pentru ca stie sa ne rada in nas. Si o face cu talent si placere, vazand cat suntem de mamaligi.