De la sfârșitul săptămânii trecute, Klaus Iohannis nu a mai fost văzut. Vineri, pe 6 martie, a participat la inaugurarea campaniei „O pădure cât o țară”. Doar în jurul prânzului, pe la 12 și ceva. După aceea, a devenit istorie. Pe 5, cu o zi înainte, agenda i-a fost goală. Pe 7 și 8, în mod cert a fost acasă, la nevastă. Astăzi este 9, trecut de ora 16,00 și agenda lui este tot goală. Scrie negru pe alb că nu există evenimente. La fel arată și ziua de mâine, 10 martie, tot fără evenimente. Partea proastă este că sunt evenimente, dar Klaus Iohannis nu se deranjează pentru orice fleac.
Nici coronavirusul nu-i stârnește curiozitatea. Am ajuns la 15 cazuri declarate. Probabil că până diseară, la închiderea emisiunilor tv, o să mai aflăm de vreun caz sau două. Și? Cine este coronavirusul ăsta ca Iohannis să se uite la el? Atât timp cât nu a murit nimeni, lui nu-i prezintă niciun interes. Și chiar dacă moare cineva, care-i problema? Cheamă presa la Cotroceni, bălmăjește ceva de condoleanțe familiilor îndurerate, își exprimă compasiunea și gata, s-a rezolvat.
Vela, încătușează virusul!
Exact de când a lansat campania cu împădurirea, numărul cazurilor a început să crească. Și tot vor crește. Putea să lase vreascurile jos, să pună mâna pe telefon și să întrebe ce-i cu problema asta? Putea, dar nu dădea bine. Pierdea ocazia de a mai trage o scatoalcă peste ceafa PSD, care se face vinovat de tăierea pădurilor în asemenea hal, încât acum el trebuie să reîmpădurească țara. Pe când așa, de coronavirus, ce să zică? Să ceară serviciilor să verifice cine dintre social-democrați l-a adus? Să-i spună lui Vela să facă percheziții și să găsească virusul, să-l scoată în stradă cu cătușe la mâini, ca să-l filmeze televiziunile? Pe când așa, cu lăstarii în brațe, cel puțin avea prilejul de a-și mai lăuda guvernul. Coronavirusul? Dă-l încolo, rămâne pe altă dată, când s-o putea stoarce de pe urma lui vreun avantaj politic.
Riscant gest, dar mai riscantă e tăcerea
Abia acum, la săptămâni bune după ce virusul își face de cap prin lume, România își dă seama că nu poate face mare lucru. S-a trezit târziu. Deși predicau seară de seară că suntem pregătiți să ne batem cu el, mai marii zilei au constatat că nu aveam termoscanere. Și nici măști de protecție. Și nici dezinfectant. Au adus până la urmă, dar virusul se strecurase pe lângă ei, râzându-le în nas. În fiecare dimineață, la știri, afli pe unde a mai ajuns și câți români au devenit suspecți de infecție peste noapte. L-a văzut cineva pe Iohannis ieșind la declarații și liniștind lumea că autoritățile controlează situația? Eu nu. De ce nu mai iese președintele în public, ca la protestele împotriva Ordonanței 13, să-i asigure pe români că nu e cazul să intre în panică? Că el este deasupra a toate și veghează? A făcut vreun apel la diasporenii din Italia să-și păstreze calmul și să nu vină în țară, pentru evita răspândirea virusului printre cei sănătoși?
Nu. Și asta pentru că ar pierde sprijinul lor electoral. Oricât de delicat le-ai spune-o, românii stabiliți în străinătate, acum nervoși din cale afară, vor înțelege că Iohannis nu-i mai vrea în țară. Riscant gest. Dar și mai riscantă este tăcerea președintelui.
Ceva nu e în regulă
Din câte se vede, Klaus Iohannis nu este prea interesat de ce se întâmplă în România cu o posibilă epidemie, ale cărei efecte ar putea fi dezastruoase. N-a dat niciun semn în sensul acesta. Preocupările lui rămân alegerile anticipate. Atât. În situații excepționale, cred că s-ar putea face un compromis acceptat de toată lumea, ca alegerile de orice fel să fie amânate. Nu sunt sigur că se va ajunge la asta, probabil că nici nu există pârghiile legale. Mai degrabă cred ne vom trezi cu o stare de urgență, când drepturile și libertățile vor fi restricționate.
Îi vom vedea marșul triumfalist? Graba, furia și îndârjirea de a se ajunge la dizolvarea Parlamentului și la alegeri anticipate mă fac să mă gândesc că în spatele lor se ascund alte interese. Unele pe care nici măcar nu le intuim, dar pentru realizarea cărora e nevoie de o majoritate care să nu iasă din cuvântul lui. Și apropo de coronavirus, să joci sănătatea unei țări la ruleta unor interese politice meschine și a unor ambiții absurde nu mi se pare cel mai în regulă lucru pe care îl poate face un președinte.
