A fost a doua oară când Klaus Iohannis a depus jurământul de președinte. Aș fi vrut să spun că este jurământul de credință în fața românilor, dar, după primul mandat, încă nu îmi este clar în ce crede Iohannis. Sincer să fiu, nu am înțeles de ce a vorbit de la tribuna Parlamentului. Doar pentru că așa prevede ceremonialul? În decembrie 2014, Klaus Iohannis se adresa Plenului Parlamentului. Acum, a vorbit în fața unei săli aproape pustii. Semn rău pentru începutul mandatului, cu politicieni pentru care tăierea porcului s-a dovedit mai demnă de celebrat, căci era Ignatul.
Niciunul dintre angajamentele primului mandat nu s-a mai regăsit în activitatea celor cinci ani care au urmat. Am văzut doar politica dezbinării și a învrăjbirii, a încălcării grosolane a Constituției, a subordonării României unor interese străine de idealurile românilor și a chiulului prelungit.
Ne vom înjura în continuare
Ca și la primul mandat, Klaus Werner Iohannis s-a declarat președinte al tuturor românilor. Nefericită figură de stil au ales consilierii care i-au scris textul. Cum să fii președintele tuturor când, din cei 10 milioane de alegători prezenți la urne, aproape 3 milioane și jumătate nu te-au vrut? Când alți aproape 200.000, ca și în cazul contracandidatului, au considerat că nu îi reprezinți și și-au anulat votul? În actualul mandat, sarcina lui Iohannis este însă cu mult mai ușoară. Nu mai trebuie să ne împartă în „Românii lui” și restul. Suntem deja divizați, fără șanse de a ne mai da mâna prea curând.
Mult zgomot pentru nimic
„Îmi pun întreaga putere și pricepere la dispoziția poporului român. Ca peste cinci ani să putem spune că România este țara care a uimit lumea, prin transformarea și reconstrucția ei”, promitea Klaus Iohannis în 2014. „Îmi voi dedica toată puterea și priceperea următorilor cinci ani pentru progresul națiunii române, însuflețit de credința că destinul românilor rezidă în forța uriașă creatoare a neamului nostru”, spune președintele acum. Pe cât de protocolare, pe atât de mincinoase cuvinte. În primul mandat, forța și-a pus-o în partidele de tenis și de schiat pe Șurianu, iar priceperea… priceperea… dar de ce să ne enervăm? Destinul românilor rezidă în forța uriașă creatoare a neamului nostru? O minciună mare cât Revoluția anticomunistă din 1989, pe care acum și-a însușit-o. Viața ultimilor cinci ani a demonstrat că destinul românilor se stabilește în cancelariile vest-europene, fără ca noi să fim întrebați dacă e bine sau nu, dacă ne place sau nu.
Pe noi, prosperitatea ne omoară
„Obiectivul meu fundamental este acela de a construi o țară prosperă, sigură, un stat funcțional, cu instituții democratice consolidate, în care legea este egală pentru toți. O voce puternică în Europa și în lume, o țară care își promovează valorile și identitatea și își protejează resursele. Un stat în care Guvernul lucrează cu responsabilitate în beneficiul tuturor cetățenilor”, pretinde Klaus Iohannis. O țară prosperă a promis și în primul mandat, iar după cinci ani avem o treime din populație la limita și sub limita pragului de subzistență, mai avem 250.000 de copii care nu au acces zilnic la hrană, ocupând primul loc din Europa. Mai deținem și locul întâi la mortalitate infantilă, precum și locul întâi din Europa la incidența TBC în rândul populației. Cum în toată lumea tuberculoza este recunoscută ca boala sărăciei, la ce prosperitate s-o fi referit Iohannis? În primul mandat am văzut despre ce este vorba. În al doilea ar trebui să tacă, căci nu va fi diferit de celălalt. „România normală este țara care își protejează cetățenii și resursele”, a punctat spre final Iohannis. Vedem, vedem, deja simțim protecția asta. A început cu mai mulți bani pentru armele cumpărate din SUA și mai puțini când e vorba de copii. Iar în ceea ce privește protecția resurselor, mai ușor, ca să nu ne explodeze normalitatea în stradă.