Cinci mii de lei. Atât este amenda pe care Klaus Iohannis a încasat-o de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Suma este modică, având în vedere veniturile președintelui. Era loc și de mai mult? Era.
Să presupunem că sancțiunea ar avea, în general, și scop educativ. O avea, dar la Iohannis nu este valabil. Nu pentru că a mai fost o dată sancționat și n-a priceput nimic, ci pentru că face exact ce vrea, fără rețineri. Și va mai face.
Tulburări înainte de măritiș
Reacția lui Klaus Iohannis a fost slinoasă. Nu-și recunoaște vina, de parcă altcineva ar fi spus că Ciolacu duce tratative cu ungurii să le cedăm Ardealul. La fel ca atunci când a afirmat că Dragnea o avea afaceri cu evrei. Niciuna din declarații nu a fost dovedită vreodată. Au stârnit, în schimb, valuri de reacții negative, însă lui Iohannis nu-i place să i se aducă aminte de asta. În SUA, după declarația cu Dragnea, lui Bogdan Aurescu i s-a pus în vedere s-o lase mai domol cu spălarea de păcate a vinovatului și să nu mai insiste cu scuzarea lui. Era perfect conștient când a deschis gura și s-a referit la evrei într-un context prost ales. Nici acum Klaus Iohannis nu fost inconștient. Era în deplinătatea facultăților mintale și declarația referitoare la cedarea Ardealului a fost făcută cu bună știință. Președintele joacă însă rolul mimosei pudica. Se simte atât de nevinovat încât va contesta amenda la Curtea Constituțională. Iar aici, sunt în stare să pariez de pe acum, va câștiga. Nu-i va spune niciun jude că a sărit calul și, ca atare, să bage mâna în portofel și să plătească. El consideră că a fost o decizie politică și că de aceea a fost sancționat. Atitudinea lui este similară cu cea pe care a avut-o cu ani în urmă, când o ultimă instanță a hotărât că unul dintre imobilele lui a fost achiziționat prin fals și uz de fals. Reacția? Nu e mulțumit de decizie și va căuta o instanță unde să i se facă dreptate. Fecioară și atunci. El era nevinovat, dar țara nu voia să înțeleagă. Nevinovăția pe care încearcă să o scoată în față, întocmai ca fecioarele, ascunde, de fapt, dorința veșnică de a demonstra cine e stăpânul. Iar pe stăpân nu ai voie să-l pedepsești. Și cred că și o doză de rapacitate. Tulburări din astea, de fecioară, există doar la fete, înainte de măritiș. O fi cazul și aici?
