A apărut din nou la televizor. Mă așteptam la un discurs închegat, la explicații, la o prezentare din care să rezulte cam pe unde ne aflăm în lupta cu epidemia. Credeam că ne va spune ce am făcut bine din cât am făcut și ce măsuri va lua pentru a ne fi și mai bine. Președintele n-a spus nimic, a fost doar vina mea că aveam asemenea pretenții.
A fost, în schimb, un moment vesel în care mi se părea că Iohannis era ba servant 1 pe mașina de pompieri, ba șef de gardă de intervenție. Filmat între atâtea utilaje de stins focul, pentru o clipă am crezut că lasă la naiba Președinția și se apucă de stins incendii.
Nu vrem cu doamna Carmen
Atacat de presă că citește pe prompter sau din hîrtiile scrise de alții, Klaus Iohannis a vorbit, în sfârșit, liber. S-a văzut. S-a simțit imediat. Un pas mic pentru președinte, un pas uriaș pentru umorul românesc. Nicicând nu am auzit atâta bălmăjeală și nu am văzut atâtea piruete pe lângă subiect. Chiar, care o fi fost subiecul? Să treci cu atâta ușurință de la protocoalele Centrului Național de Coordonare pentru Situații de Urgență, la sărbătorile pascale, numai Iohannis o putea face. Nici protocoalele nu le-am aflat, nu că m-ar fi interesat, dar nici legătura dintre Paște și mașinile de pompieri nu ne-a dezvăluit-o. Președintele, ca un tătuc grijuliu, ne-a sfătuit să nu ieșim din casă de Paște, să nu primim vizite și nici noi să nu mergem la rude sau prieteni. Să facem exact ca el. „O să stau acasă, împreună cu soția mea, Carmen. Vom fi numai noi doi. Nu vom merge la biserică, nu vom merge să luăm lumină, nu vom invita pe nimeni la masă, nu vom merge la nimeni la masă. Vom fi acasă, vom urmări liturghia la televizor, vom aprinde o lumânare în casă și ne vom ruga.” Nu vreau să cad în păcatul devoratorilor de Facebook, care i-au spus că nu-i interesează compania doamnei Carmen, cu toate conotațiile care au decurs din asta. Vreau doar să le spun consilierilor lui prezidențiali, dați-i, dracului, prompterul înapoi!
