Dupa aerul acru spre scarbos pe care presedintele l-a abordat pe chip la depunerea juramantului de catre noul guvern, se vedea de la o posta ca nu i-au iesit pasientele. Insa ce vrea el nu se poate si nu are aplicabilitate. Inlocuirea guvernului Dancila cu un altul nu se va produce cand vrea el si, mai ales, pentru motivele pe care le vrea el. Toata lumea stie ca ar vrea inca un guvern al lui, aidoma celui condus de Ciolos, dar asta e deja o inchipuire care-l va macina multa vreme. Si este strict problema lui, n-are decat. Dar, daca tot nu i se leaga visele, de ce nu ar lua Romania peste picior?
Nu ar fi prima oara cand Iohannis recurge la un joc mizerabil, care nu denota altceva decat ura fata de coalitia PSD-ALDE si bucuria nedisimulata de a pune bete-n roate oricand, oricum, indiferent de mijloace. Sa ne aducem aminte de refuzul de a o numi pe Sevil Shhaideh premier, bunaoara. Sau de acceptarea lui Sorin Grindeanu, intarziata cu buna stiinta pana dupa ce isi va fi digerat carnatii dupa Craciunul 2016.
Prost gandit, prost facut
A realizat ceva, in mod concret, prin aceste doua manevre ieftine? Eu as spune ca nu.
Nu a facut altceva decat sa intretina o stare de tensiune de care Romania nu avea nevoie. O fi vrut, poate, sa arate cine este jupanul si cum, pana la urma, tot din palma lui se ciugulesc bobii. E o treaba prost gandita si prost pusa la cale, pentru ca niciodata PSD si Alde nu se vor lasa incalecate de asemenea fite meschine. De altfel, in privinta a cine de cine asculta i-au trimis un semnal serios odata cu revocarea Codrutei Kovesi, dar Iohannis n-a inteles nimic. Si atunci luase o tara intreaga la misto cu figurile lui de tatuc anticorupt, pana cand a inceput sa i se fluture pe sub nas perspectiva suspendarii.
Statul lui de drept
De atunci incoace, Iohannis nu a mai progresat. Acelasi poante vechi si ieftine, aceleasi manevre in tentativa de a impiedica Romania sa avanseze. Retrimiterea legilor inapoi in Parlament, sufocarea Curtii Constitutionale cu aceleasi documente, sesizarea Comisiei de la Venetia pentru orice formulare care nu-i convenea lui si apoi retur la Parlament a fost, multa vreme, jocul lui preferat.
A realizat ceva? Nimic, PSD si ALDE au mers inainte, ignorandu-l pe drept temei. Nici cu raportul MCV nu i-au iesit jocurile, iar eu il banuiesc ca nu e chiar strain de porcariile din continutul acestuia. Ce-a castigat? Nimic, pentru ca recomandarile sunt absurde si nu se pot aplica, indiferent cat scandal ar face opozitia si postacii lui devotati. A fost doar o alta forma prin care ne-a luat la misto, pozand in aparatorul legii si al statului de drept. De fapt, al statului de drept care i-a pitit dosarele si i-a spalat trecutul.
Remanieri din loc in loc
Acum, la remanierea guvernului Dancila, o alta repriza de absurd si incoerenta. E de acord cu remanierea, cu chiu cu vai, dar cu numirile numai din loc in loc. Si nici cu remanierea in totalitate, de fapt. Paul Stanescu ramane pe loc la Dezvoltare, iar Sova, de la Transporturi, asemenea. Dar, pe de alta parte, Lia Olguta Vasilescu iese din schema printr-o manevra care nu stiu cat este de legala. Iohannis a fost de acord cu remanierea ei, dar nu si cu nominalizarea la Transporturi. Iohannis o considera nepotrivita, dar nu aduce niciun motiv in sustinera deciziei lui. Nu stiu de ce nu este nepotrivita, nu a scos niciun cuvant. Macar la refuzul lui Sevil Shhaideh a mai balmajit ceva, ca serviciile de informatii i-au spus lui ceva, ca sotul nu stiu ce, ca sirienii nu stiu cum, ca sa vezi nasoale cu antitero, in fine, chestii d-astea din arsenalul de vrajeli. La Olguta, nimic.
Vorba lui Nila
Stiu ca Dragnea voia sa scape de Paul Stanescu dupa jihadul Gabrielei Firea dar, pe de alta parte, nici pe Vasilescu nu ar fi tolerat-o in locul lui. E ca si cum cineva i-ar fi soptit lui Iohannis ca, daca vrea sa faca misto de Dragnea, sa-l pastreze pe Stanescu fie si pentru a-i provoca liderului PSD nesomn si cat mai mult stres. Ca pe Ilan Laufer nu l-a mai numit nu trebuie sa mai mire. Incep sa ma gandesc ca Iohannis poate vrea doar sa testeze cat de repede va reactiona comunitatea acestuia. Mai bine se abtine. Dar cel mai mult ma gandesc ca iar a vrut sa ne ia la misto. Deocamdata, i-a reusit. A scos pe piata guvernul Dancila-Iohannis, dupa cum arata. In fata unei asemenea dracovenii, Nila al lui Moromete ar fi zis, uluit, ca un asemenea animal nu exista.