Niciun presedinte roman nu a reusit performanta de a-si contrazice propriile decizii sau declaratii. Ca Basescu se mai deda la asemenea tertipuri este cu totul altceva. El abia acum contrazice ce a declarat in timpul mandatului. Iohannis, insa, o face cu frecventa naucitoare, una declarand azi si altceva peste o zi sau doua. Cata baza se poate pe un presedinte care dovedeste atata nesiguranta?
Si Iliescu, si Constantinescu, dar si Basescu ramaneau fermi pe pozitie si nu dadeau inapoi cand hotarau ceva, chit ca nu era, poate, cea mai inteleapta decizie. Arogant in siguranta lui la prima vorbire, Iohannis devine brusc mielul spasit cand isi modifica spusele si umple micul ecran de zambete inocente.
Iesim in strada, dar ce strigam?
Ai fi tentat sa crezi ca, la o a doua aparitie, presedintele doreste doar sa nuanteze, ca sa priceapa toata lumea. Nici vorba de asa ceva. Iohannis nici macar nu stapaneste abilitatea de a se retrage ca la regulamentul de infanterie, tragand focuri rare. Altfel spus, nu are talentul de a modela subiectul. El schimba totul de cand deschide gura, lasand audienta interzisa. Imi imaginez ce dezastru ar fi sa te intalnesti cu el intr-o intersectie aglomerata. Nu stii daca va vira la stanga, va da inapoi sau vrea sa depaseasca. Abia cand iti va face masina praf, intrand in tine, intelegi ca voia sa mearga inainte. Nesiguranta lui in a-si argumenta sau mentine afirmatiile anterioare este complet nociva. Lumea nu mai intelege unde a vrut sa ajunga, totusi, si reactioneaza ca urmare a primei declaratii. A facut spectacol cu descalecarea la Guvern ca pe propria mosie. A spus raspicat ca se opune ordonantelor privind gratierea si modificarea Codului penal, cu toata puterea lui de presedinte. La semnalul asteptat, strada a reactionat cu repeziciune. Ajuns la Strasbourg, insa, Iohannis s-a intors la 180 de grade: gratierea este parte din solutie. Acum, de ce nu se da semnalul ca legiunile de propaganda sa iasa in strada si sa scandeze „Gratiere, gratiere!”? Ca doar asa a zis si sefu’, nu?
Politica meciului personal
Dupa cum era de asteptat, impolitetea cu autoinvitarea la Guvern a impartit tara in doua. Catalogarea Guvernului ca fiind o gasca de oameni cu probleme penale, asijderea. A aruncat petarda si a plecat. Nu l-a interesat tensiunea creata in societate. Sau asta a si urmarit, din spatele zambetului lui cinic? Asta e politica lui? Destabilizarea? Schimbarea referendumului, o alta hiba. Nu mai vrea referendumul pe gratiere, afland ca este ilegal, ci vrea unul pentru continuarea luptei impotriva coruptiei. Este o cacealma, pentru ca a mai existat o consultare populara identica lansata de Ciolos. Si atunci ce votam, un ceva ce este deja stabilit? Care este politica? Joaca de-a referendumul? Nu cred ca cei care l-au votat au facut-o pentru asta. Apoi, modificarea declaratiei privind gratierea, ca aceasta sa se aplice numai celor condamnati, nu si politicienilor, denota si incapatanare, dar si ca presedintele are un meci personal cu PSD si ALDE. Un meci menit sa destabilizeze clasa politica si sa divida societatea. Probabil ca se va ajunge si la ciocniri de forte in strada, fiecare tabara aparandu-si contondent opiniile. Pare ca Iohannis asta si vrea, destabilizarea. O politica ce urmareste destabilizarea propriei tari ce fel de politica este?