După patru zile nu de tăcere nejustificată și condamnabilă, ci de dispariție totală, președintele României și-a arătat fața. Nu a făcut-o precum liderul chinez Xi Jinping, care a vizitat Wuhan, focarul coronavirusului. Klaus Iohannis nu s-a dus în mijlocul medicilor, să-și manifeste preocuparea privind starea pacienților infectați sau să-i îmbărbăteze să nu cedeze. Pentru asta îți trebuie curaj și devotament, adică exact ceea ce Iohannis nu are înscris în inventarul de trăsături. A preferat să rostească o scurtă, foarte scurtă cuvântare pe care a intonat-o după partitura așezată în fața ochilor.
Ce a transmis națiunii președintele? Nimic. Absolut nimic. Un nimic cu mult mai nimic decât în alte dăți. Apoi, a avut grijă să plece repede, fără să mai răspundă la întrebările jurnaliștilor care nu au înțeles de ce au mai fost invitați. Ar fi fost multe răspunsuri de dat, căci România se află în fața unei încercări fără precedent, dar Iohannis a tăiat tuturor elanul, alegând tăcerea. Ne-a arătat cum știe să fie mut chiar și când vorbește.
Torționarii, la table cu anticomuniștii
În mesajul lui, Marele Conducător ne-a cerut să fim uniți. După ce vreme de cinci ani ne-a împărțit în „românii lui” și restul, după ce s-a zbătut să ne dezbine și să ne instige la ură, acum, să vii și să pretinzi solidaritate sună ca dracu’. Mie mi se pare că nu și-a citit alocuțiunea înainte, căci ar fi exclus din text prostia asta. Sau a citit-o și, de fapt, își duce în continuare dezbinarea? Să fim uniți cine cu cine? Liberalii cu social-democrații? Bătrânii cu useriștii care-i batjocoreau că n-au dinți în gură și ziariștii cu ONG-urile #rezist care umplu site-urile publicațiilor cu înjurături? Să existe armonie și frăție între electoratul de stânga și Palatul Cotroceni? Ce ar mai urma? Dragnea să-i îmbrățișeze cu dragoste pe judecătorii care l-au condamnat?
Tăriceanu pe procurorii care l-au hărțuit în speranța că-l pot trimite la pușcărie? Sau victimele DNA pe Codruța Kovesi? Nu știu ce a urmărit Iohannis cu unitatea lui, dar mie mi se arată ca un documentar făcut de Augustin Lazăr, în care deținuții politic se bucură și joacă table cu torționarii lor.
Încă o dată tăcere
M-aș fi așteptat că Marele Om Cinstit să spună cum a tras el Constituția în piept. „Desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru cu scopul de a provoca o criză politică de natură să conducă la alegeri anticipate, implicând, ca etapă intermediară, dizolvarea Parlamentului, determină ca ceea ce constituie, în mod obișnuit, efectul unor încercări nereușite de a forma un nou guvern, să se transforme într-un scop declarat, urmărit și asumat de autorități publice de rang constituțional. Or, o asemenea conduită contravine în mod flagrant spiritului Constituției și loialității constituționale” Este un extras din motivarea CCR privind conflictul juridic de natură constituțională între Președinte și Parlament cu ocazia desemnării lui Ludovic Orban ca premier. Dar nu, nici despre asta Klaus Iohannis nu a deschis gura. A tăcut, deși era cazul să explice măcar dacă i-a aparținut inițiativa sau așa i-au spus lui niște prieteni, că românul e prost și nu se prinde de coțcărie.
Măcar atât
Am aflat, în schimb, că Iohannis a avut o videoconferință cu toți președinții statelor Uniunii Europene despre evoluția epidemiei de coronavirus. Ce s-a discutat? Nimeni nu știe, Iohannis a tăcut mâlc. Ce măsuri se vor lua? Aceeași tăcere, de parcă politica externă ar face-o pentru el și consoarta lui, atât.
La atâta aroganță de care a dat dovadă, mă întreb, firesc, de ce mai era nevoie de o conferință de presă? Ca să aflăm că epidemia de coronavirus e periculoasă și că se întinde foarte repede? Păi asta vedem toată ziua la televizor, nu era nevoie de un asemenea deranj, mai ale că spectacolul a fost de proastă calitate. La un singur pasaj fața președintelui s-a destins, când a ținut să remarce că numărul mic de îmbolnăviri din România este o consecință a „modului eficient în care au acționat autoritățile române, care au arătat că abordează cu maximă responsabilitate toată această situație”. Adică guvernul? Guvernul Lui 2, 3 și 5 dacă e cazul? A fost singurul moment în care, pe bună dreptate, putea să tacă. Coronavirusul, așa nesimțit cum îl vedem, nu va ține cont niciodată de Orban sau Cîțu și nici de vreun ministru. Măcar atâta lucru ar fi trebuit să știe.
