Ceea ce intuiam in urma cu doua, trei zile, iata ca s-a intamplat. Klaus Iohannis a plecat la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European, fara nicio consultare prealabila cu Parlamentul. Oricata clementa ai vrea sa-i acorzi, arata mai mult a gest prostesc de razbunare, caci, cu numai o zi inainte, acelasi Parlament il acuza oficial de uzurpare si de abuz de drept. Sa fie doar o coincidenta?
In ce nota poate fi interpretat refuzul presedintelui de a discuta cu liderii coalitiei majoritare despre pozitia Romaniei in noul context al tendintelor de divizare a Europei? Are un plan secret, salvator, ca Romania sa nu ajunga la masa slugilor? Sau nu are niciunul?
Despre ce vorbeste Klaus?
Ceea ce Iohannis nu are cum sa inteleaga este ca el nu e nici Romania si nici natiunea romana. Este doar un cetatean asezat vremelnic pe jiltul puterii, iar deciziile lui pot fi sanctionate. Sigur, discursurile lui, aplaudate de opozitie si de presa obedienta, nu vor cuprinde niciodata pasaje in care sa se arate pozitia delicata a Romaniei. Sunt ca o zeama in care plutesc stereotipii verbale. Ceva intre o supa sleita, uitata pe masa, si un ceai care nu te incalzeste. Sunt state care au posibilitatea unei dezvoltari mai rapide, accelerandu-si parcursul european la maximum? Sunt, o recunoaste si Iohannis, dar „Romania va lupta pentru o Europa unita, puternica si solidara”, declara el cu o fermitate in fata careia te umfla rasul. Sunt aceleasi vorbe, carora li se schimba eventual ordinea. Cum va lupta Romania, Iohannis nu mai spune. Cu discursuri resapate si edulcorate? Cu declaratii de presa?
Are KWI vreo strategie?
Cred ca presedintele nu are, concret, niciun plan. La Bruxelles va interpreta acelasi rol de recitator la „Cantarea Europei”. Bineinteles ca va declara ca Romania, ca si pana acum, se opune unei Uniuni cu doua viteze. Si? Crede cineva ca Merkel, Tusk sau Juncker se vor scapa pe ei de frica? Atat timp cat Germania, Franta, Italia si Spania au spus raspicat ca e nevoie de o delimitare a bogatilor de saraci, este clar ca decizia e luata, iar Juncker a intarit-o prin propria declaratie. Ce le poate opune Iohannis? Discursurile despre Ordonanta 13 si lupta anticoruptie, care i-au facut pe europeni sa se uite la noi ca la niste cimpanzei care fura bananele din mainile turistilor de la Zoo?
Loc rezervat la masa randasilor
In loc sa incerce, macar, o apropiere de Grupul de la Visegrád in timpul celor doi ani de mandat, KWI a avut treaba cu eliminarea lui Ponta, cu razboiul impotriva PSD si cu divizarea societatii. Ne strica un astfel de aliat? Unite in Grup de 26 de ani, Polonia, Slovacia, Ungaria si Cehia au devenit o forta capabila sa maraie sau sa-si scoata ghearele atunci cand i se impun decizii care nu sunt in interesul ei. Dovada faptul ca, in timpul crizei refugiatilor, au batut cu pumnul in masa ca nu vor primi niciunul, timp in care Iohannis declara ca Romania militeaza pentru o repartitie echitabila a acestora, de parca ii caza in curtea casei de la Sibiu. In loc sa adopte o atitudine prin care sa arate ca nu suntem dispusi sa fim asezati la masa randasilor, Iohannis, cu discursul lui moale ca o clatita, va prezenta o Romanie cu chilotii in vine, nerabdatoare sa faca ce ii cere Europa.