În locul Vioricăi Dăncilă, nu aș face atâta caz din refuzul lui Klaus Iohannis de a o invita la dezbaterea dinaintea turului al doilea al prezidențialelor. Asta cu atât mai mult cu cât președintele a spus clar că va fi un dialog cu politologi, jurnaliști, formatori de opinie, fără o temă anume. Nu a precizat că ar fi vorba de o confruntare, pentru a nu cădea într-o capcană neîntinsă pe deplin. Iohannis vrea să-și facă numărul până la capăt discutând el cu el, despre el și nimic altceva. Ar fi putut foarte bine să nu invite pe nimeni, să-și pună singur întrebări și să răspundă ce vrea, fără teama că vor fi jurnaliști care să-l încolțească. Apropo, care jurnaliști? Mi-am aruncat un ochi pe lista acestora și m-am dumirit, printre hohote de râs.
După felul în care se manifestă în spațiul public, Viorica Dăncilă lasă mai degrabă impresia că a interpretat în plan personal refuzul lui Iohannis de a discuta cu ea. Eroare, căci președintele nu mi se pare atât de abil încât să stabilească singur cu cine vorbește și cu cine nu. Apoi, trăitorul vremelnic din banii publici nu a fost arogant doar cu Viorica Dăncilă, ci cu oricine i-a stat în cale și nu i-a ascultat ordinele.
Conferința de afară
Au existat și încă mai există speculații potrivit cărora liderul PSD ar putea să meargă și fără invitație la monologul lui Klaus Iohannis. Sunt sigur că i se va interzice accesul în Biblioteca Centrală Universitară, probabil că vor fi vociferări, se va lăsa cu scandal, poate și cu îmbrânceli între susținătorii ei și SPP și cel puțin o televiziune va transmite imagini în direct. Ca din întâmplare, evident, căci în televiziune, mai nou, lucrurile nu se produc, ci se întâmplă. Mizează Viorica Dăncilă pe efectul emoțional pentru a sensibiliza mândria turmelor de adormiți și nehotărâți? Posibil, dar, ca strategie de campanie, mi se pare jalnică. Dacă tot vrea spectacol, și-ar putea face propria conferință exact în fața intrării în Biblioteca Centrală Universitară, transmisă în direct pe canalele media, precizând din zece în zece minute că nu i s-a permis accesul la dezbateri.
PSD ba e bun, ba-i rău
Insistența cu care Viorica Dăncilă cere o confruntare cu Iohannis își pierde efectul pe zi ce trece. Categoric este îndreptățită să-i solicite președintelui o dezbatere publică în care fiecare să dea socoteală de eșecurile și să înșire realizările din timpul mandatului. Din păcate, demersurile ei se lovesc de refuzul categoric al președintelui, care consideră că nu are ce discuta cu liderul unui partid nereformat, un partid care vreme de 30 de ani a tras România înapoi. Că nu așa stau lucrurile o știe toată lumea, dar cerbicia lui Iohannis nu poate fi înfrântă. În mod surprinzător, abia acum Iohannis a descoperit că PSD este partidul care a fost o piedică în dezvoltarea României. Nu însă și în perioada cât a fost primar la Sibiu și când semna protocolul de colaborare cu social-democrații conduși de Adrian Năstase. Acum, PSD este ca o ciumă, nu însă și când, alături de PNL în cadrul Uniunii Social Liberale, avansa propunerea ca Iohannis să fie numit vicepremier și ministru de Interne. Noroc cu nasul lui Băsescu, cel căruia nu i-a mirosit bine combinația și l-a trimis pe candidatul Werner la plimbare. În 2004, PSD era minunat, dovadă faptul că Iohannis și Forumul Democrat al Germanilor din România l-au susținut pe Adrian Năstase la alegerile prezidențiale, acum însă este partidul care a luptat împotriva românilor. Noroc cu el, Iohannis, că ne-a salvat din ghearele social-democraților.
Restul e doar vot
Ce va discuta Klaus Iohannis la dezbaterea cu jurnaliștii, politologii și formatorii de opinie, toți aleși exact cât să nu-l stânjenească? Nici măcar pariuri nu se pot face, pentru că nu poți paria pe nimic. Probabil că va bate apa în piuă despre efortul lui de a face România Educată, despre străduințele lui în politica externă sau despre calea europeană pe care trebuie să o urmăm. Sunt sigur că nu va rosti o vorbă despre migranții cu care ne-a cadorisit și nici despre modul în care s-a umplut de penibil apărându-l până în pânzele albe pe Augustin Lazăr. Și nici despre jocurile ascunse prin care Codruța Kovesi a ajuns șefa Parchetului European, deși instituția pe care aceasta a condus-o în România, DNA, are trecuți pe răboj 15 morți în timpul proceselor. Asta da realizare în timpul mandatului! Mă întreb, totuși, cum va răspunde dacă va fi întrebat de ce a chiulit la ședința Consiliului European, în octombrie 2018, și a preferat să își plimbe soția prin Pompeii. E tot un efort de a fi președinte devotat țării? Poate că Viorica Dăncilă încă nu realizează, dar ar trebui să-l zdrobească ignorându-l și lăsându-l să dezbată el despre el. Este singura modalitate prin care îl ajută să se scalde în ridicol. Restul e doar vot.