Circula, de cateva zile, ipoteza potrivit careia Laura Codruta Kovesi va fi numita judecator la Curtea Constitutionala. Mutarea asta pe tabla de sah a politicii i-ar apartine lui Klaus Iohannis. Nu sunt foarte sigur pe mine in zona asta, de aia am si o mare rezerva. Cei care trimit judecatorii la CCR nu si-au facut deja norma la numiri? Codruta o fi tot in plan sau e un bonus? Dar, pana aici, de unde si pana unde sintagma „tabla de sah a politicii”? Eu, intotdeauna, am asociat tabla de sah cu cutia de table, asa era in copilaria mea, pe o parte sah, inauntru – table. Si atunci?
Sahul presupune un joc al mintilor ascutite, intuitive, analitice, iar in politica romaneasca nu am vazut asa ceva. Nici nu cred ca ar exista chestiile astea. In 28 de ani nu am vazut nicio mutare desteapta. Totul a fost – si este – ipocrizie, ura, tradare, lacomie si turnatorie, lucruri care nu au legatura cu mintile agere ale sahistilor.
Zarurile conteaza
Aici e mai degraba un joc de table, totul de tine de cum cad zarurile si de cine le arunca. Le freaca la nesfarsit, le descanta, sufla peste ele, le dau cu fenta, le izbesc de margine si, in loc de poarta-n casa, abia ciupesc un 2-1, ca la chiori, cum se spune. Dubla tine de noroc, iar norocul tine de cel ce a smecherit zarurile. Spun asta pentru ca sunt si zaruri care, din sase aruncari, stiu sa scoata si patru duble. Ar mai fi, in felul asta, numirea Codrutei Kovesi o mutare pe tabla de sah? Nu cred. Poate doar o trimitere pe linia care inchide jocul inainte sa mai apuci sa dai si tu cu zarul sau sa muti ceva. E mart in toata regula.
Sfanta uitare romaneasca
Cred ca asta se si urmareste. Ajunsa judecator la Curtea Constitutionala, daca asa pica zarurile, sefa DNA va beneficia de avantaje enorme. Nu ma refer la masina, sofer la dispozitie, un salariu pe care omul de rand s-ar incurca numarandu-l plus alte facilitati. Nu, aici e vorba de noua pozitie pe care Codruta Kovesi ar putea sa o dobandeasca. Vreme de noua ani, cat dureaza mandatul, nu o va deranja nimeni, pentru ca va beneficia de imunitate. Daca acum, cand inca este pe pozitie, au inceput sa apara plangerile penale la adresa ei, sa te tii avalansa de reclamatii dupa ce va nu va mai fi pe functie. Sa le dai curs nu se poate, iar sa le opresti nu ai cum. In alta parte, pe o alta functie, nu mai are cum sa dea o asemenea fericire peste ea. Apoi, romanul este foarte bine dotat cu sfanta uitare. In noua ani ii trec nervii, nu-si va mai aduce aminte multe lucruri, lehamitea il va cuprinde incet-incet si nu va mai avea chef sa-i ceara socoteala. Va prefera sa-i injure pe toti, in barba, cu patos si fara sa sara vreunul. Si cam atat.
Bate, fuge si astupa
Renate Weber declara ca, in opinia ei, in aceste zile se duc negocieri serioase cu privire la soarta Codrutei Kovesi. Trebuie facut in asa fel incat iesirea acesteia din scena sa fie una onorabila. Asta ar insemna o demisie, fapt ce i-ar conveni si lui Iohannis, care astfel nu va ma fi obligat sa semneze vreun decret de demitere. Si, fara discutie, s-ar stinge si intentiile puterii de a duce pana la capat un razboi care, din punctul meu de vedere, ar fi fost incheiat de multa vreme daca ar fi fost declansat cand trebuia. Si cu un alt rezultat. Nu exista motive pentru care sa crezi ca Renate Weber nu ar avea dreptate. Mi-as permite, totusi, o adaugire. Sigur ca negocierile se duc si pentru a-i oferi Codrutei Kovesi ceva in locul functiei actuale, dar cred ca mai mult se duc pentru cum trebuie aruncate zarurile, in asa fel incat lumea sa nu se prinda ca toata miscarea e doar un zornait in cutia de table. Sah, oricum nu e. Acolo nu exista „bate, fuge si astupa”.