Iohannis da cu mucii in fasolea NATO

Pare ca presedintele nu s-a dezbarat de slugarnicia practicata in UE, unde Berlinul dicteaza, Parisul cere si restul executa. Mai mult, Iohannis lasa impresia ca incearca sa joace la doua capete, uitand ca in fata SUA, principalul actor din NATO, manevrele de acest fel sunt cotate foarte prost si risti sa te alegi cu eticheta de neserios. Simpla pomenire a unei armate UE poate fi o gafa monumentala, chiar daca nu se mai intra in amanunte si explicatii. Nu mai conteaza cum incerci sa dregi busuiocul daca ti-a scapat porumbelul din gura.

Dorinta lui Klaus Iohannis de a face, fatis sau cu discretie, jocurile sugerate de Angela Merkel nu mai constituie o noutate. Oricat ar incerca sa le escamoteze, presedintele nu reuseste sa convinga de contrariu.

Merkel il va pune in genunchi

Ideea unei armate europene nu este noua, are ceva vechime, dar, din cand in cand, e scoasa de la naftalina si se incearca, uneori mai acoperit, alteori mai pe fata, relansarea ei. Ca ar fi buna de folosit la combaterea terorismului sau la controlarea fenomenului migrationist, la apararea frontierelor UE, care, lucru dovedit, nu sunt atacate de nimeni, sunt doar pretexte pentru infiintarea ei. In stilul lui de gafeur inimitabil, Klaus Iohannis a simtit nevoia sa completeze spusele lui Jens Stoltenberg, care s-a opus categoric constituirii unei armate europene care sa dezvolte structuri de comanda care sa se suprapuna cu cele ale NATO. Secretarul general Stoltenberg este de acord si saluta cresterea bugetelor de aparare, existenta mai multor investitii si exercitii, dar cam atat, comanda ramane in mainile NATO. Lui Klaus Iohannis i s-a parut ca e momentul sa faca si el o precizare, dar nu a reusit sa-si invinga timiditatea si sa se impotriveasca vehement aparitiei armatei europene. Probabil ca avea in fata ochilor figura Angelei Merkel, cam nervoasa si cam incruntata, care il va certa cu prima ocazie ca n-a spus ce trebuie.

Vorbim joi, ne intelegem seara

A iesit un fel de balmajeala cu o Europa care vrea sa devina mai puternica in domeniul apararii, dar asta nu inseamna ca s-ar vrea dezvoltarea unei structuri concurentiale NATO. Si nici macar paralela. Cine spune asta? Acelasi Iohannis care, in septembrie 2016, afirma, dupa discutiile cu fostul presedinte francez Francois Hollande, ca Romania sprijina initiativa franco-germana privind infiintarea unei armate a UE, care sa vina in completarea eforturilor NATO. Si daca Hollande a precizat ca Uniunea nu se poate baza doar pe forte externe si are nevoie de o anumita autonomie, de ce s-ar fi opus Iohannis? Ca a uitat ce a vorbit cu un an inainte nu ar fi nimic, dar Iohannis nu putea fi scos din ideile lui. Desi Jens Stoltenberg a subliniat ca NATO nu vrea sa izoleze Rusia si sa declanseze astfel un nou razboi rece, vazand in ea un posibil aliat din moment ce a invitat-o sa se implice in angajamente internationale, Iohannis o tinea pe-a lui, ca in relatia cu Rusia trebuie folosit un dialog purtat de pe o pozitie puternica de aparare si descurajare. Nu ramane decat sa deduci ca, in parteneriatul cu care Iohannis se faleste, se discuta impreuna, ce-i drept, dar el intelege separat.